Târziu, foarte târziu, dar e util că mai e un ciot de vară și mai plecați în vacanță care mai aveși zile și bani, deși pentru Madeira vara nu știu dacă e cea mai bună idee. E ultimul articol din seria asta. Zic petru care mai plecați în vacanțe, Madeira e o opțiune, anume că plouă des și nu vezi incendii de vegetație. Cred.
Una din atracțiile de acolo e o grădină botanică, care nu e doar grădină . E un palat cu o curte imensă care a fost deținut , de-a lungul timpului de diverși nobili colonizatori și futadori de localnici, că așa e cu coloniștii.
De ajuns acolo, urci cu un teleferic, care permite să vezi un pic arhitectura ălora, de sus. Poate să fie interesant sau nu, de la om la om , mie mi-a plăcut să le văd ăstora acoperișurile de țiglă roșie.
Și ăștia îi fac pe englezi să pară ultimii desculți în materie de construcții.
La gădină acolo e un muzeu cu pietre prețioase și semiprețioaze minate și traficate în zonă. Fetele erau înnebunite după pietroaie – vina lu’ Minecraft.
Domeniul e destul de vast, nu doar pe copii, dar și pe mine m-au luat un pic picioarele dupa ce l-am traversat, necum să-l iau la picior în toată adâncimea. Aia am făcut-o din zbor cu drona
Clipul din dronă e prea lung să merite să-l țin pe server – începe la grădina botanică dar cuprind, în inal mai multe cadre de pe coastă, de la hotelurile de la periferia Funchal-ului.
Ce mi s-a părut mie interesant la grădina cu pricina e istoria insulei desenată pe tablouri din plăci de faianță ceramică.
Ce e interesant e că deși domeniul a fost stăpânit de-a lungul timpului de diverși bogătani din diferite case si abandonat tot de mai multe ori ( faliment, sărăcie, schimbarea politicii), noii stăpânitori nu au încercat să întineze istoria și caracterul complexului, ci au conservat, au renovat și au adăugat. Grădina a fost deschisă în 1960 pentru public, dar s-au preocupat de amenajarea în sensul ăsta, încă din 1880.
Este un bun exemplu de perseverență și planificare pe termen lung, deosebit de societatea curentă, care lucrează în spiritul ”fast fashion” inclusiv la planificarea arhitecturii urbane, la modul construim asta că ne trebuie acum și demolăm tot ce-a fost înainte, iar în 50 de ani demolăm din nou.
