ANAF vrea multe- și ce dacă vrea

ANAF vrea multe taxe, multe venituri , dar de făcut ce face pentru ce are deja de încasat, conform legilor în vigoare?

ANAF vrea impozite pe darul de nuntă, ANAF a cerut și a obținut impozite pe bacșiș – gen ce pula mea?

ANAF protestează că sunt nemulțumiți. Spontan, toți odată, ei opresc lucrul. Perfect. Să spună până când, mai exact.

Am fost la un niște restaurante prin București că am avut niște treabă. Frumos, civilizat bonul fiscal, mai jos cu opțiuni, cât vrei să lași bacșiș, recomandat 15% – se știe, e inflație, bo$$, ce vrei. Foarte bine.

Că să pună suma totală pe card.

-Ia stați așa un pic. Păi nu. Eu vreau să plătesc bacșișul cash , că sunt un pic supărat pe statul român și bacșișurile lui din taxe, ce ziceți?

[M-am sucit, că înainte eram supărat pe chelneri și restaurante și voiam să plătesc totul pe card, transfer bancar, fiscalizat, corect – bă, nu că zic, dar în ultima perioadă când merg prin România pe la locanțe, sunt plăcut surpins, în general, de serviciile oferite și calitatea chelnerilor – e drept, ajută și serviciile de calitate în scădere în UK ]

-Da, și noi suntem toți supărați.

Păi așa.

La alt restaurant, pe la 1 noaptea îmi spune o doamnă că nu merge așa, că ei scot oricum bon de casă , că vin ANAFI undercover, lasă bacșiș cash, ca mine așa, și pe urmă se întorc să vadă dacă s-a bătut bonul de casă.

-Doamnă, faceți ce vreți, eu îmi fac partea mea din treaba asta, uitați aicea banii cheș, nu știu ce faceți cu ei mai departe, mie nu-mi trebuie bonul că mă grăbesc, dacă aveți nevoie să-l scoateți, firește că nu mă opun.

Dacă anafii fac controale la 1 noaptea, n-au decât, așa le trebuie, la muncă, nu la întins mâna!

Aparent e suferință mare la ANAF București. Nici eu nu pot să cred…

„Nu pot să cred!”

Marcel Boloş a vrut să vadă cum se lucrează în instituţiile din subordinea Ministerului Finanțelor.

La ANAF Sector 3, angajatele dintr-un birou i-au arătat ministrului că au birouri din 1997, că printează documente cu o imprimantă care oficial a fost casată şi că nu au hârtie.

„Doamne fereşte”, a spus în repetate rânduri ministrul, făcându-şi cruce, scrie news.ro.

• „Nu pot să mai stau cu biroul ăsta, uitaţi-l cum arată. Este din ’97 biroul ăsta. Este de la înfiinţarea Trezoreriei”, i-au spus angajatele dintr-unul dintre birourile vizitate.
• ”Scaunele sunt ale noastre. Sunt cumpărate de noi, să ştiţi”, i-au mai spus angajatele, moment în care ministrul și-a făcut cruce.

de pe hotnews.

Insuficient – corect era ca replica să vină – OK, care este bugetul de achiziții al ANAF Sector 3 pe anul 2023? Dar pe anul 2022 . Putem să accesăm aici lista de achiziții publice a ANAF București pe 2022.

Văd acolo:

Ar trebui să ne uităm pe toate listele de achiziții din ’98 încoace la furnizare mobilier să vedem ce sume avem – aici sunt 130,000 de lei – un birou poate fii achiziționat și la un preț de 1000 – 2000 de lei, depinde ce lux vrei , daca vrei să înlocuiești vreo vechitură din ’97, suma asta e suficientă. Un scaun de birou poate fi achiziționat cu prețuri de 600-1000 de lei. Eu am mai ieftin, dar nu-s șef la ANAF să-mi permit din alea bune. Deci 2-3000 de lei de om, deci ar trebui să vedem ce mobilier s-a achiziționat și pentru ce scopuri, în valoare de 130,000 de lei. Pe scurt, eu văr acolo un buget de milioane de euro, pentru ANAF București – și pentru laptopuri și pentru sisteme de calcul ( separat, ce-or fi și astea), și pentru imprimante laser, și pentru multifuncționale, și pentru consumabile și pentru servisare aparatele astea.

De unde ar trebui să fim curioși mai întâi, în clar, care sunt sumele anuale bugetate pentru articolele de care se plâng angajații statului că le lipsesc și unde sunt, cum arată articolele achiziționate de bugetul cheltuit. Și după aia să luam în considerare aspectele lacrimogene de făcut presă și văicăreală la cafele.

Mâna pe muncă!