Panseuri între două ploi

Unde mă duc mă așteaptă câteva bucăți de carne să le perpelesc pe grătar. Acuma, acasă.

Între două ploi apucăm fix să luăm ultimul mic de pe grătar. Cumva-cumva, bossu’ la vreme fie a așteptat cu mâna deasupra butonului de ⏯️ ploaie fără număr până am dat semnal că s-a terminat treaba, fie i-a dat drumul fix în ciudă , dar a fost un pic de întârziere până a ajuns fumul la el. I se spune BBQ lag.

Îmbucând mereu mai puțin decât gătim ( #risipă) am ajuns la concluzia că cred că am rămas ultimul care mai bea ( toți rămân blocați ) din familie…

Iar asta e rău. Bine și eu beau apă și cola, înconjurat de pocăiți, dar e rău că ei fac bine și eu nu.

#Neam emancipat, bag seamă, văd asta și în sat. Tot între două ploi am timp să meditez pe sec că parcă tot mai puțină lume ( dintre cei ce-au mai rămas ) beau in sat, nu numai familia mea.

Nu cred că e vorba încă de recunoașterea faptului că alcoolul e un drog și eu nociv și tratarea lui ca atare, cât că pur și simplu oamenii, iată că au găsit lucruri mai interesante de făcut.

Tot între două ploi mă întreb dacă a înviat Crăciunescu; nenea care a fondat Diana. Că micii lor erau buni , cam până acum câțiva ani. Cam cei mai buni, după părerea mea subiectivă de localnic al regiunii unde se produc.

Mie nu mi-au plăcut micii , până nu am mâncat din ăștia. De exemplu, îmi venea rău doar de la fumul de la micii de la Dedulești, când toată lumea îi lauda că ce buni sunt. Așa sunt eu, mai sclifosit, când eram mic îmi găteau ai mei porumbei și iepuri, “să mănânce și el ceva”, iar asta era prin anii cei mai grei ai comunismului când lumea se bătea și pentru o pâine arsă.

Legenda rurală a rămas că “de când a murit Crăciunescu” și a preluat fie-sa afacerea, nu au mai făcut mici buni.

Pe urmă i-au prostit de am jurat că nu mai cumpăr de acolo ( și nici nu am mai cumpărat de vreo jumătate de an ) , acum văd că a cumpărat tata tura asta și constat s-au mai îndreptat.

Nu știu dacă domnișoara Adina are timp de preluat impresii, dar ca român, ar trebui să știi că micii sunt baza și dacă ai business la Vâlcea , nu te joci cu ăstea, că râde lumea și de Dedulești și de tot, dacă o dai pe tăieri de costuri și calcule economice.

Așa că, managementul, va rog frumos, reparați micii ăia, că eu m-am lăudat peste tot că sunt cei mai buni și nu e că îmi fac cuvântul de râs, dar ca orice oltean încăpățânat și patriot, eu cam vreau să mănânc mici de la Vâlcea și să fie cei mai buni. Eu am progresat și am învățat să fac partea a doua, aia cu peepelitul, dar cam trebuie și material de calitate.

Avem și noi carne acasă, de la animale proprii, un pic mai bună decât din comerț, dar cu micii nu merge. Și decât să mănânc prostii eu mai bine nu cumpăr, îl pun pe tata să pună ligheanul și prindem 2 porumbei.