Economia după Livadaru – că de ce să plafonezi adaosul comercial

Textul e aici.

Există, desigur, veșnic două extreme pe o axă, cu privire la intervenția statului în economie, e ca stânga și dreapta la politică.

Unii zic că statul nu se pricepe că strică mecanisme și că sa fie totul la liber, liberalism adică, cu nora practică de “cât mai liber posibil, că nu există absolutisme” , și ceilalți care vor o economie planificată de stat.

Eu la bază sunt dintre ăia cu “să nu se bage statul pe cât se poate deloc” , am crescut în tranziție , unde era cu sunt 10 la ușă ca tine, a fost un megafuckup, când a fost să mă ajute statul nu prea s-a băgat, când m-am ridicat cumva, că pe furaciuni, că pe muncă, hop și statul, când la șpagă, când la taxe, când la reglementări. De aici aversiunea, dar , pe de altă parte și concluzia că statul oricum se bagă, problema e că se bagă mai degrabă împotriva cetățeanului. Cât sunt taxele pe salarii ?

Păi dacă statul îți ia cu două mâini si nu are de unde să îi dea cu două, ar putea să se asigure măcar că nu mai iau și alții tot cu două mâini.

Așa că deși plec de la premiza că “să nu se bage”, e băgată toată așa că tot ce fac e să asist la măsuri compensatorii.

Iar Livadaru o baga pe aia hoață, genul de logică care mă enervează și mă face să sar rapid din barca liberală ( cu privire la viziunea față de economie nu sunt fan PNL ) direct in aia comunistă, nu că socialistă, sau etatistă.

Zice ceva de genul că dom’ne statul e in pericol să nu mai poate lua alte măsuri , cum ar fi creșterea salariului minim pe economie , că nu se poate ( de unde pula mea axioma asta nu știu ) să limitezi pe de o parte castigurile unei companii și pe de altă să îi mărești costurile mărind salariul minim .

I-auzi, pula mea, prima problemă pe care o am cu asta e apelul la salariul minim. Dar de ce coaie , orice companie e in pericol de creșterea salariului minim, ce pula mea e vrăjeală aia cu companiile trebuie să plătească salariu minim . Adică profituri record e OK să facă, dar salarii mai mari decât minim nu ?

Tocmai de aia e nevoie de prima limitare, pentru binele lor, să se asigure statul că slavitorii ăia pe salariu minim își permit să trăiască și mâine și sa vină la muncă.

Și fix asta ar trebui să facă statul, să bage in boost și la salariul minim – în condiția în care oricum discutăm de politici intervenționiste .

Alternativ, să scadă taxele pe salariile angajaților – not gonna happen.

Livadaru vede o problemă când poți aplica un adaos comercial limitat ( profit limitat procentual ) și îți cresc costurile cu munca ( pentru că plătești oricum la limita de jos ). Evident nu se poate pune problema de reducerea marjei de profit.

Dar există o soluție oricum. Adaosul comercial mai mic procentual aplicat pe o sumă poate genera același profit cu un adaos comercial mai mare, cu o singură ajustare.

Să mărești suma pe care faci adaos și nu vorbesc de volum, că asta presupune munca suplimentară ( cost ) , ci unitar, boss, să plătești mai mult producătorul .

Sigur, asta nu scade neapărat prețul final, dar crează un spatiu de soluții și o retribuție diferită a profiturilor. Bănuiesc că nu e bine nici așa – e musai să iasă bine doar bișnițarii.

Singurul lucru la care are dreptate Livadaru e că zahărul nu are ce căuta în lista aia de produse, dar , zaharul e un drog, te ține mulțumit. Și de aia.

De ce nu sunt incluse in listă peștele, carnea de vită și curcan. Că nu sunt produse de bază de aia. Săracii nu mănâncă miere , vită și curcan , ci zahar pui și porc. Și asta e scopul .

Cea mai tare remarca din articol e asta:

Deocamdată, în Europa, când te uiți la prețurile vacanțelor, tarifele la cazare chiar și în sistem Airbnb / Booking sau la sumele din dreptul meniurilor din restaurante, pare că toate aceste creșteri au fost absorbite de cetățeni. 

O să ignor că nu știu cu ce pula mea ochelari de cal se uită el, nu a văzut grevele din Germania, protestele din Franța – ci numai preturi absorbite.

Dar perspectiva e fix aia jegoasă gen ” pe fraierii aia i-am prostit , românii ce au , sunt mai deștepți”?

Nu. Sunt mai săraci, absorb mai greu .