Filme: Asteroid City

Asta e o piesă de teatru pe peliculă. O să zic din prima că m-am dus din scurt doar în ideea că am văzut că joacă Scarlett Johansson și … fără niciun ”și” – atât, că nu-s fan Tom Hanks.

Și că e comedie.

Mi-am zis “cât de prost ar putea fi?”.

Și a fost diferit de filmul obișnuit. Dacă nu îți plac piesele de teatru ecranizate e posibil să te plictisească și să te uiți cu aceeasi lehamite cu care mă uit eu la musical-uri, nu cred că am văzut vreunul de la cap la cap.

Mie îmi plac, dar pentru că n-am mai văzut demult ceva la box office de genul ăsta, îmi imaginez că nu-i un gen foarte popular.

Are ceva momente de comedie a absurdului, alte aspecte de umor low key, altele de umor un pic mai inteligent și altele care țin de umor tipic de tip inside jokes, și din cultura americană și din zona de backstage.

Nu l-aș recomanda altcuiva decât fie-mii, ceea ce o să și fac și nu prea e de văzut de două ori, dar am să fac și asta.

Bonus Track: Am văzut ultima serie din Black Mirror, 5 episoade pe Netflix, ultimul de la biblioteca națională, că s-a terminat abonamentul și nu mi-au plăcut ălea 5 așa de tare cât să le mai dau bani de o lună și pentru ultimul. #oltean

Primul episod, ”Joan Is Awful” a fost bun. Așa de bun că a înnebunit lumea pe net după ce l-au văzut, iar ăștia de la Netflix au ținut isonul și au lansat siteul streamberry.tv – Streamberry fiind brandul sub care o companie gen Netflix apare în film

Presupun că-s oameni care vor să încerce asta, că capcanele retardării se ascund în multe unghiere și prostia n-are limite .

Încă una, cu AI-uri, poza din preambulul articolului ( ”feat”) e făcută cu Midjourney. Care nu că e un AI retardat cu spume – mi-e frică să spun așa ceva pe internet, mâine mă trezesc atacat de AI-uri, dar e mai stângaci decât era prima dată când l-am încercat, prin aprilie.