Oare, pielea mea face două cafele?

Am zis că se dă dracului cafeaua mea căcăreze adusă din Indonezia, că stă de un an în punga aia sigilată și trebuie că deja și-a pierdut din aromă, zic să o beau până nu și-o pierde pe toată. Mai ales că se terminase ailaltă de consum, așa că zdranc cu ea în aparat.

Cafeaua nu e cine știe ce brand , e luată de la ferma unora de pe unde am fost eu în vacanță. Dar la gust?

La gust nu se compară cu cafeaua de 5-10 lire punga  de 200 de grame pe care o cumpărăm noi.

Am găsit și din asta OK, care iese, până la urmă ceva mai bună decât cafeaua la capsule.

Și acuma întrebarea e – că am discutat vreo 5 minute despre asta cu Fery într-o zi și mi-a rămas puțin gândul acolo – merită cafeaua asta sute de  euro?

Mai întâi de toate, nu știu dacă fix asta pe care am băut-o eu,  că eu am cumpărat-o cu echivalentul a 12 -15 euro punga. Nu mai știu exact că aia au alți bani, dar între și între . Asta așa la preț de turist .  Atenție că punga asta nu avea standardul de 200-250 de grame ci 125. Deci te uiți la 25-30 de euro punga “normală”.

O ceașcă cafea la ăia reținusem că costa 6 euro, dar reținusem prost, a fost echivalentul a vreo 3.7 lire.

Și asta e chestia, că da, ceașcă aia de cafea, comparată cu una de la Starbucks a meritat banii ăștia mărunți lol.

Punga asta de cafea  – și asta a meritat.  Nu pot să spun dacă îi place oricui gustul asta de căcat SH , dar e deosebit, puternic și amărui și aroma de cafea prăjită e mai persistentă dintr-un motiv care îmi scapă.

Dacă merită să cumperi numai cafea din asta, nelocuind în Indonezia, nu știu.   Preturile sunt de la dublu cât am dat eu, in sus.

Adică văd cafea și la 140 de lire punga de 250 de grame.

Și, una la mână, nu știu dacă asta e și mai bună decât aia pe care am băut-o eu. Poate e.

A doua la mână nu discut de situația în care money is no object și te doare în pulă că unde se pune virgula la preț, ți-e tot aia că plătești 10-100 sau 1000 de lire pe o pungă de cafea.

Dar pentru lumea cât de cât normală , care și-ar permite așa ceva , merită?

Zic asta in ideea in care , bă, daca cumpăr kopi-luwak la 140lire punga, la mine in casă se bea cam o pungă din ăsta pe săptămână  – in principiu îmi permit. Nu contează cât câștig dar îmi permit.  Dar, am ridicat cafeaua de la un obicei trivial, pentru care plătesc o sumă, evident, trivială, la un viciu scump, cum ar fi fumatul. Ca să înțelegeți ideea,  deși îmi permit să plătesc ( in teorie) 7280 de lire pe an pentru cafea,  aș resimți suma cam cum resimte un fumător din Romania costul țigărilor , cred.

E vreo 25 de lei un pachet de țigări, dacă bagă 1 pe zi 750 de lei pe lună. Gândindu-mă din perspectiva asta , sunt oameni în România, cei mai mulți dintre fumători, care resimt costurile viciului lor mai apăsător decât aș resimți eu efortul dacă aș bea in continuu numai cafea kopi-luwak . Din aia din poză , nu alea mai ieftine la 50 de lire / 200-250g.

Problema e că oamenii care suferă costurile astea pentru vicii nu o fac atâta de mult din plăcere – gen nu există țigări mai ieftine sau mult mai ieftine – cât din captivitate.

Și întrebarea dacă merită capătă dimensiuni mai complexe. Merită să cumperi o pungă de cafea din asta să vezi ce gust are? Da, merită, chiar daca nu îți place. Are un gust diferit, nu moare nimeni daca dă 30 de lire pe o punguță de cafea din asta. Sau 150 la o adică.

Merită să bei cafea din asta la restaurant, gen plătești 50 de euro sau mai mult pe o ceașcă? Nu știu dacă merită. One time, probabil că merită. Să bei așa ca un obicei , doar dacă banii nu contează.

Altfel, cafeaua asta nu e atât de diferită de cealaltă cât să merite upgrade-ul de preț. Dacă ești pasionat de cafele , poate, dar atunci cumperi pungi, nu plătești la restaurant găleți de bani.

În final, fiecare om își permite un număr ( cred eu că limitat ) de pasiuni și vicii. Ăsta poate să fie unul dintre ele. La mine nu e , e mai mult o curiozitate. Să nu mor prost, să văd și eu la ce bălește lumea . Când am discuții pe diverse teme cu diverși care încearcă produse , servicii și unghiuri din astea mai exotice și excentrice, foarte des mi se pune pe masă argumentul “nu știi tu, bă”, “păi tu n-ai băut toată viața ta […] și vorbești despre”, că există retorica asta și există mereu un dubiu că într-adevăr ar putea fi așa, experiența îți dă o perspectivă nouă, lucru perfect rezonabil .

Și cam acolo mă duc. Mai am discuții cu “conaiseuri” pe diferite teme și mă amuză să fiu luat de sus. Că dacă dai o sumă de bani ALTFEL vorbești despre un căcat.

Prostii. În final toate sunt prostii, iar prețul se justifică în calitate până la punctul la care e un proces mai dificil care necesită, muncă pricepere și resurse mai ridicate față de calitatea obișnuită, iar lucrurile astea e normal și ar trebui să fie mereu apreciate, că altfel ajungem toți la nechezol și o spun generic , dincolo de cafea.

Dar dincolo de asta, raritatea crează nișe și probabil mai mult de jumătate din diferența de preț se justifică doar prin hype și cerere în condiții de ofertă menținută scăzută. Nimic greșit aici, comerț cinstit, câtă vreme există fani.