Dimineața cântă cucu’ #23

La fel și eu , merg la lucru, dar după ceas  de Europa de Vest și Marea Britanie, în timp ce îmi torc timpul pe fus Est European, iar asta ajută . Ajută economia locală, pare-se, mă ajută pe mine, îi ajutat pe ăia pentru care lucrez că nu ne mai întâlnim ei mai fresh decât mine, când la ei e 9 și la mine 8, de asta uneori e bine și mai târziu decât mai devreme, nu e întotdeauna invers, cum ne învață zicala. Mai ales în vacanță, adică cum ar zice europenii mai din sud , Iunie- Septembrie așa.

Eu pot să îmi beau cafeaua lejer și la 7-8 dimineața în fața calculatorului, așteptând să înceapă ședința cu o falcă-n cer și una sprijinită pe birou. Dar nu e tot aia.

Mai bine in fața mării, la ora 9-10, în pustietate, că nu se trezește nici dracu’ așa de dimineață. Și nici nu mai sunt așa de mulți oameni pe aici.

Nimic de zis, decât poate că ajuns aci a 4-a oară, observ că deși s-au schimbat lucruri, nu toate în bine, îmi place mai tare liniștea și lipsa aglomerației, și faptul că turiștii de all inclusive români și ruși au fost înlocuiți de turiști localnici mai OK. In sensul că cu numere de Bulgaria la mașini, dracu știe de unde sunt, că mi s-au tocit limba rusă și derivatele ei de tot ( ce face vârsta din om și lipsa antrenamentului, băi, nene ).

Și e bine așa, să începem ziua de muncă mai pe relax și nu chiar de dimineață și dacă se poate să se termine mai repede.

Era o vreme când mergeam la birou, aud lume in jurul meu făcând zgomot că sunt obligați să meargă la birou, măcar zile pe săptămână.

Mda, nașpa, ce să zic, “sip-sip din pahar”, sper măcar că sunt plătiți bine, nu ca mine.

Cum ar veni că mai puneți , bă , mâna și pe muncă, că de aia se duce dracul totul pe lumea asta, că încă nu ne pot înlocui roboții pe toți. Ar trebui să începem cu mine, dar poate mâine, azi nu, sau cum era aia a lu Grasu XXL, mai am un X și ajung ca el. #edelastat.