Întoarcerea la birou. A cui și pe ce bani?

În condițiile de mai jos ( dublu scroll), mi se pare amuzant să vorbim de muncă la birou.

***

Mi s-a părut într-o zi că m-a sunat un recrutor o dată să mă întrebe dacă nu sunt interesat de o uimitoare oportunitate de job hibrid, ”doar 2-3 zile pe săptămână la birou, într-un oraș cosmopolit.”

-Care, mă, Londra?

Nu. Mai rău.

I-am zis să ne vedem la o cafea să vorbim mai în detaliu, iar acuma zace îngropat în spatele casei. Nici iarba n-o tund mai acolo, că locul a căpătat un ecou lugubru de ”birooou-ou-bou” și-mi dă PTSD dacă văd locul ăla. Au crescut mari buruienile și peste birouri și peste recrutorii care îndrăzneau să mă deranjeze cu asta.

Bine, eu fredonez asta de prin 2008, de prin 2010 deja cu talent, pandemia a fost doar o autentificare a înscrisului pe diplomă, că anterior erau mulți recrutori care nu auziseră de calificarea asta, ”remote”.

***

Înțeleg că lumea se întoarce la vechea matcă, la birou, voiam să zic – se întoarce, dar vechea matcă e colmatată pe alocuri și se întoarce fiecare cum și pe unde poate; asta e viața, nu visam să văd ingineri constructori care muncesc remote, dar uite că i-am văzut ( ȘI NU E A BUNĂ) anume , plănuiesc o extensie și inginerul structurist nici n-a venit la fața locului, a trebuit să-i fac eu poze, să măsor, să atrag atenția, altfel , el a propus soluții ca la politehnică, care merg, presupun, în vid. #specialiști #înUK.

Nu e chiar așa, puteam să solicit și o vizită, normal. Pe bani. Pe ALȚI bani. Mai mari.

Așa că am încetat să mă preocup de soarta lumii ( cam din 2004, lol ) și-s mai mult cu #no1, ca americanii, dar observ.

Observ ca lumea vorbeste de 2-3 zile pe săptămână.

Să fie sănătoși. Cine știe cât câștigă ăia, dacă mi-ar da unu 1 mie jumate pe zi să mă vadă la birou, mă duc și eu că, ce să faci, banii mă dor și e mișto și așa, să muncești 5-6 luni pe an din greu și pe urmă pauză.

Dar nu e cazul, evident, nu-s eu ăla.

De fapt lumea e tot pe ieftineală, vor să te lase să lucrezi de acasă, au învățat să te sclavagească și așa, doar să nu ceri bani mulți, că banii ne dor.

Era o vreme când strâmbau din bot, se simțeau păcăliți de ăia care lucrează de acasă, că iau mai multe proiecte, joburi, roluri simultan și că CE E CU CAPITALISMUL ĂSTA PE CAPUL NOSTRU? Al sclavilor wannabe, evident, de la opincă în sus toată lumea are voie să paralelizeze, să optimizeze.
Muncitorul efectiv nu – ăla are dreptul să muncească exclusiv și dedicat 100% și obligat să plătească taxe.

Normal că unii vor să se întoarcă la birou, preferă să stea degeaba acolo, decât să fie biciuiți pe WFH. Aprob pozitiv.

Nu mai e vremea aia, s-a dus. Ți se spune de la obraz să bagi mai cu talent pe toate fronturile, muncește, coaie, cât poți tu – NUMAI BANI SĂ NU CERI. Totul până vrei mai mult decât ”East European Market Rates” – nu?

#SalvatiPlaneta #Deprosti