Problemele cu drogurile vin și din reclamă: Numai [vă] drogați

Se vorbește mult ba cum oamenii sunt din ce în ce mai nefericiți , ba, pe partea cealaltă, cum au prea mult timp liber și de la prea mult bine și nefăcut nimic se lasă pradă dependeței de diferite substanțe. Poate, dar atunci când ori într-un fel, ori în altul ajungi în același loc, eu cred că avem o particularitate în spațiul soluțiilor explorate.

Ministrul justiției zice că problema drogurilor în România devine la fel de presantă în România și cred că este. Cu o zi înainte să fie arestată o judecătoare pentru deținere de droguri și faptul că sifona date din dosar traficanților de droguri șamd.

S-ar putea ca problema drogurilor să fie mai acută și mai presantă în România decât în Statele Unite, că în România mecanismele de control, suport și corecție sunt cam lipsă. Pe lângă faptul că dracu știe de când a ajuns Fentanilul pe străzi în România, de găsit l-au găsit, convenabil, doar după ce a început campania împotriva drogurilor. Și nu cred că e un caz izolat.

Vorbeam, în vacanță, cu un domn care se ocupă, în Statele Unite, cu tratarea adicțiilor și confirma ce puteți citi peste tot – de la fentanil lucrurile au trecut la alt nivel și s-au schimbat în așa măsură încât nu se poate compara cu nimic din generațiile anterioare de substanțe nocive, în materie de adicții și efecte nocive. Și tot ce vine peste e la nivelul ăla. Amuzant ce zicea omul cu privire la percepție. În timp ce ne bălăceam prin ceaiul Barbudei, mă întreba dacă am/ avut vreo dependență și i-am zis că nu cred, că mai consum alcool și că mai abuzam , dar nu simt nevoia când am o viață mișto relaxare, fără muncă, apăsări și plictiseală. Și că am fumat, probabil aia. Îi explicam că uite, boss , știi că avem frigiderul și barul din camera de hotel ticsite, da? Nu îmi face nimic cu ochiul , beau apă, cola, cafea, ăstea ( da, știu, cafeina).

I-am spus că prefer să-mi dau banii pe vacanțe mișto, ca asta, când simt nevoia de ieșire din cotidian. Și-a râs. Mi-a explicat că pentru el a fost altfel – omul avea 60+, pentru context.

Parafrazez: ”În tinerețe am fumat iarbă și băgam droguri aproape zilnic, cu my homies ( după culoare și context, am dedus că locuia în cartier de negri – poate greșit, cine știe ) , că asta era starea de fapt și așa consideram că ne simțim bine. Abia pe la 40 de ani mi-am dat seama câți bani și câtă viață am irosit pe asta, m-am dus la școală am învățat despre dependență și acum fac bani tratându-i pe alții și prefer să merg în vacanțe decât să dau banii pe droguri. Și după o vreme am realizat că mă pot bucura mai mișto de o zi cu soția la plajă decât de alcool și droguri.”

De când eram eu tânar am putut observa schimbarea luminii în care erau prezentate drogurile. De la ”Pulp Fiction”, ”Trainspotting” în anii ’90, la ”Requiem for a Dream” în 2000, la ”The Wolf of Wall Street” în 2013 e o schimbare de perspectivă majoră.

Discuțiile în social media s-au schimbat enorm, iar drogurile s-au transformat din tabu no-no, într-un atribut cotidian, am vorbit toți atât de mult despre asta încât a devenit un aspect normal. Nu-i numai în România, însă ce pot să observ este că în România lucrurile s-au schimbat mult în 20 de ani. Acum 20-25 de ani eu eram tânăr și neliniștit și dacă fumai iarbă lângă mine habar nu aveam. Când m-am mutat în București am venit în contact cu o altă realitate. Acolo mai băga lumea și pentru că mă învârteam în cercuri mai dubioase intram în contact cu lumea aia , dar era o lume separată, oarecum.

La mine la țară nu văzuse nici dreacu o frunză de iarbă vreodată. Îmi aduc aminte că , prin 2003 a venit o cunoștință , care studia pe la Cluj cu o punguță de iarbă cultivată te miri pe unde și mai târziu mi-a dat câteva semințe să fac eu niște experimente de biologie și agricultură. N-am făcut nimic, că tocmai cunoscusem soția care mi-a cerut să le-arunc, că ei îi era frică de poliție, lol. Prin anii ăia o altă persoană cunoscută, ajunsă prin afara țării a făcut loc de niște pastile pe care a încercat să le vândă la școala unde studia și a ajuns relativ rapid la pușcărie.

Generația fratelui meu ( din sat ), +5ani, a fost cam prima care a luat contact cu iarba prin adolescență, dar așa la modul explorativ , în treacăt. După care au urmat vreo 10 ani de transformare abruptă în care patternul de consum s-a schimbat grav de la alcool la droguri. Efectiv pot declara că statistic, în sat nu mai există bețivi. Nu relevant. Acum 5 ani am văzut însă primii tineri care aveau probleme cu drogurile, acum status quo-ul de radio șanț este că ”toți tinerii” din sat umblă coxați. Nu știu cât e adevăr și cât fabulație, dar din moment ce se fac controale auto anti drog în sat, ridică jandarmii ”dealeri ” ( dealerii ridicați sunt consumatori care-și acoperă costurile distribuind, un fel de MLM, ca la Avon și Oriflame pe vremuri, când tinerele se pudrau mai mult pe exteriorul nasului) , prin județ, la țară, băi, lumea se aleargă cu poliția după ei .

În ultimii 10 ani a fost un val de deschidere către droguri pe toate palierele mai puțin cel legal și cel mai important , cu absolut zero educație obiectivă – informația fiind administrată folcloric și anecdotic.

Mai mult, în urma deschiderii legale din vest către drogul canabis, canalele media au fost umplute de propagandă și studii făcute pe genunchi care să prezinte drogul ca panaceu, care vindecă totul de la cancer la glaucom, la SIDA ( știu că poate părea glumă, dacă nu ești fumat, citiți), pentru că motive. Cele mai multe legate de bani.

Iar problema cred că încă nu este percepută suficient, vorbim despre o societate care se confruntă cu consum și adicție în toate structurile, politic, justiție și administrație, educație – este clar o societate coruptă de viciu în condițiile în care până mai ieri majoritatea credeau că doar vorbim despre droguri.

Nu cred că este o situație care se poate rezolva administrativ -aka poliția și judecătorii e clar că vor bani și influență, sau bani sub influență, nici politic nu-s sigur, deși, limitarea propagandei, campanii de educație și politici de protecție cu siguranță ajută.

Avem nevoie de un set nou de modele pentru generațiile care vin.

Partea proastă este că în măsura în care alte aspecte populare nu se mai pot explora în producțiile media și arta comercială, drogurile au rămas un spațiu acceptabil, mai acceptabil decât să pui un alb într-un rol principal într-un film.