Definiția falimentului unei societăți: puțini, săraci și bătrâni

Articolul citit se referă la România, dar are ecouri în toată Europa.

Că suntem puțini nu e musai o problemă – uneori mai puțini e mai bine, cu privire la resursele împărțite.

Am tot evaluat și re-evaluat și poate greșesc, dar România n-a fost niciodată o țară de 23 de milioane de locuitori ( populația de referință la apogeu – atât citeam eu prin cărțile de geografie că era când am început școala).

Probabil că ar putea să ne fie bine pe la 18-19 milioane – dar e o percepție subiectivă și relativă la resursele și potențialul economic și nivelul de civilizație curente, nu mă citați pe undeva.

Problema reală e că vârdta mediană a populației – cum ar veni omul mediu – este de 43 de ani, mai bătrân decât mine. Iar eu nu mai sunt chiar tânăr. Iar anul trecut vârsta mediană a fost de 42.6 ani, adică – în momentul de față populația îmbătrânește cu 4 luni pe an . Evident că trendul de îmbătrânire nu este liniar și spre capetele scării mișcarea se face mai lent. Îmbătrânirea mediană are urmează efect pe de o parte natalității nesustenabile, dar pe de alta și îmbunătățirii condițiilor de viață și creșterii speranței de viață. E normal că dacă oamenii trăiesc mai mult atârnă mai greu la vârsta asta medie.

Dacă în România ar trăi trei oameni unul de 40, altul de 80 și altul născut acum 4 ani , dracu știe din ce părinți, Vârsta medie ar fi 41.3 de ani. Aceiași oameni, anul trecut ar fi avut vârsta medie de 40.33 – adică mai tineri cu un an pe an, că nu s-a mai născut nimeni și n-a murit nimeni. Dacă boșorogul murea anul trecut anul ăsta am fi avut o populație foarte tânără de numai 22 de ani vârsta medie, doar că o 2 treimi din ea. India e o țară de genul, vârsta medie a populației estde de 28.2 ani , iar speranța de viață 70 de ani, față de 74.3 ( în scădere după covid) în România. Problema e că speranța medie de viață o să-și revină în România, dacă nu vine un război și probabil ne vom duce spre 80 de ani și cam ăsta e și efectul natalității atât de reduse de înaintare în vârstă de 0.4 ani pe an.

În 2022 s-au născut 158,000 de copii. și au murit 272483. Rata mortalității în 2022 a fost de circa 12.4 la mia de locuitori. Nu este o proiecție exactă dar natalitatea de 158 000 de copii pe an poate susține o populație de circa 13 hai 14 milioane de locuitori, pe termen lung, nu 18-19. Natalitatea înregistrată este cea mai mică din ultimii 134 de ani. Problema evidentă este că o natalitate din ce în ce mai mică susține o populație din ce în ce mai mică, dar în realitate populația de fapt e mai multă și mai bătrână , până mor.

Deoarece această populație trebuie susținută, populația tânără este împovărată din ce în ce mai mult și este din ce în ce mai săracă.

Nu mă îngrijorez – însă aceasta e este definiția de manual a eșecului unei societăți, când scazi către sau dincolo de parametrii critici de funcționare sub care nu mai poți exista sustenabil, ca popor, cultură sau civlizație.

Pe de altă parte, uitându-mă la familia mea și calculând vârsta medie de la cei mai in vârstă ascendenți ai mei sau ai soției rămași în viață, în jos pe ramurile arborelui genealogic, vârsta medie iese pe la 43 de ani – fix vârsta medie în România. Soția și cu mine avem 2 copii, dar…

Rezultatele de acum , din România, nu-s numai presiunea prezentului și umbrele proiecțiilor unui viitor la care suntem inadaptați, ci și presiunea trecutului – sărăcia și tarele tranziției, oamenii care trebuie să facă copii acum sunt copiii tranziției , sunt și puțini ,care mai sunt p-aici și nu-i prea poți învinovăți că n-au nicio poftă.