Noua “Albă” că zăpada iese din unghiul mort

Nu am pus ghilimelele prost, Disney le pune.

Aud atâta lume care se strâmbă că schimbă ăștia povestea.

Lumea s-ar fi schimbat cică de vreo 100 de ani, iar povestea asta e prea populară – iar popularitatea se datorează și Disney, ca să rămână blocată în trecut, așa cum a intenționat scriitorul original. Lumea știe mai puțin, dar în contextul în care a fost scrisă povestea reprezenta o viziune antiprogresistă. Iar Disney au ținut isonul antiprogresist vreme de un secol, făcând bani din asta și educând retrogad generații întregi de femei așteptând prințul să le trezească din somn cu un sărut, fără măcar să știe care este scopul buzelor roșii și că altceva intră mai degrabă printre ele , decât limba prințului. Acum Disney vrea să scoată pârleala.

Sigur, întrebarea corectă ar fi că de ce să rescriem povestea / istoria , wokiștii să își facă propriile lor povești. Este o chestiune de popularitate, iar motivul este – pentru ca copiii noștri să nu rămână prizonieri în trecut, chiar daca noi am vrea asta. Noi , ăștia cărora nu ne plac căcaturile ăstea – nu că îmi cere mie cineva părerea.

Povestea este una germană scrisă în secolul XIX de frații Grimm – mă rog, unul dintre ei – și desenează aspecte din societatea de atunci.

Rolul femeii în societatea germană de dinainte de secolul 19, era unul de posesiune a bărbatului. Se subordona tatălui și era transmisă soțului ei. Avea drepturi de proprietate asupra zestrei  dăruită de familia din care provenea și moștenirii, fie din familia paternă, fie că-i murea bărbatul. Se asemăna întrucâtva cu ceea ce blamăm acum la societatea musulmană și statele unde funcționează o formă de Sharia.

Diferențele erau că în familiile bogate sau culte, femeile erau educate pentru că aveau bărbații pretenții să aibă un partener ( de discuții , interlocutor , nu altceva) care să nu îi plictisească și să nu îi facă de râs pe la dineuri – pizdă cu upgrades.  Iar in familiile mai de jos femeia trebuia să muncească, ca să facă bani. Nemții au fost mereu practici, taică.

Femeia care o naște pe “Alba că Zăpada” își dorea o fată cu pielea albă ca zăpada, buzele roșii ca sângele ( ca să sugă pula estetic – remember , standarde de la 1800, din Germania, nu dați vina pe mine ) și părul negru ca abanosul. Some years later , Hitler would approve.

Morala poveștii, în zilele alea, era că muierile se invidiază pentru frumusețe și pot merge foarte departe din gelozie.

Morala poveștii în zilele astea e că dacă ești de origine columbiană  și te culci cu persoane de origine poloneză, e un upgrade, trebuie să recunosc, dar  poate mai tai puțin din pretențiile cu pielea albă că zăpada, părul negru că cabanosul poate să rămână, dar buzele roșii ca sângele , doar cu ruj . Ziceam aici de mă-sa lu Rachel Zegler.

Era ușor în Germania secolului XIX să îți dorești asta, nu mai e atât de fezabil în Statele Unite anul curent.

In Germania acelor ani pătrunsese bine romantismul, cum ar veni  le intrase în oase, un fel de reumatism, dar la inimă.  Bine , și romantismul lor era un pic diferit, așa e când te-a ocupat Napoleon un pic, e cu patos și astea dar mai pe naționalism; in fine , divaghez, ideea e că frații Grimm erau un pic influențați de romantism , dar nu erau tari pe progresism(-ul vremii).

Zic asta in sensul că în secolul XIX rolul femeii in societatea germană s-a schimbat un pic. A pătruns  și la ei salonăreala ( inventată prin italiile anilor 1600 dacă nu mă înșel, și popularizată în statele germane de către evrei – doamnele lor ) , un fel de forumuri, un spatiu de discuții, care era inițial restrâns, că nu era online ci la capul patului vreunei doamne preocupată de a prezida astfel de laboratoare de idei, în loc să își vadă de statutul ei social, cu diferența că unele din saloanele astea ( altele schimbau mai mult fluide decât idei ) au format un pic societatea viitoare, că erau mai de acțiune, nu ca noi acum, când doar vorbim pe forumuri și atât,  fără mari ambiții , cu excepția cazurilor când mai apare vreun maniac pe forcean ( 4chan) și își prezintă planurile detaliate de vreun măcel după care trece la execuție.  Pe lângă salonăreală au apărut femei în științā și o să o menționez doar pe Emmy Noether, pentru că mi se pare seducător de natural  faptul că o femeie a văzut și a inventat teoria câmpurilor și a inelelor ( o generalizare  a câmpurilor , grupuri abeliene este o definiție mai oficială ) descoperind relații între simetrii și legi de conservare, pe scurt relația dintre uniformitatea timpului și conservarea energiei , uniformitatea spațiului pe o direcție obligă la conservarea momentului liniar și uniformitatea spariului pe toate direcțiile , obligă la conservarea momentului de rotație. Matematica folosită de QFT , se bazează un pic pe munca doamnei.

În contextul ăsta, Frații Grimm scriu o poveste despre o regină casnică, care tot ce își dorește este să aibă o fată frumoasă, cea mai frumoasă – pentru că valorile clasice, mă înțelegi.

Moare, ca orice femeie bună și e înlocuită de o vampă progresistă care ia ea frâiele regatului, bărbatul dispare din peisaj, aia angajează criminali, se ocupă ea personal de operațiuni under cover , Tom Clancy’s style, iar singurii bărbați rămași în peisaj sunt vânătorul, prea slab pentru a face altceva decât o faptă bună pe ascuns și niște pitici.

In rest, avem războiul dintre femeia “nouă” ( de pe vremea aia ) și ce a rămas din femeia pură veche, aia care era înainte , fatā de casă ( pe care o mai găseai doar in casa piticilor, însă și acolo era amenințată , aproape ucisă, noroc cu prințul, de dracu’ știe unde, că maglaoana nouă de femeie nu se spune a fi avut sau dorit copii ( era perioada in care Germania trecea de la natalitate și mortalitate mare, la natalitate și mortalitate mai mică) , și dă peste prințesa moartă întâmplător, fascinat de frumusețea ei, sau poate de ceea ce reprezintă o femeie tradițională, care și-a învățat și este stăpână pe meseria ei ( in ale casei ) , că în ciuda poveștii, mă îndoiesc că Frații Grimm voiau să portretizeze un necrofil în poveste, deși efectiv asta au făcut. Și omul clasic , puternic dimpreună cu o femeie potrivită, care să îl servească reușesc să repună stăpânire pe lumea care a luat-o razna. Dincolo de planul poveștii amăgitoare pentru copii, cam ăsta e planul societal in care se desfășoară acțiunea.

Legat de care poleiala progresistă care se încearcă acuma – e doar o tentativă de compensare , în , probabil altă direcție greșită, care pare corectă acum. Nu mă interesează, nici nu mă deranjează mai tare decât ar fi trebuit să deranjeze toate mamele povestea originală. Iar povestea originală nu are nici măcar valoare documentară a vremurilor în care a fost creată, ci este o fantezie reacționară a celor prinși în acel prezent și care voiau o eliberare înspre trecut, dacă mă întrebi pe mine, nu mai valoroasă decât o altă restilizare fantezistă care mi-a bucurat mie adolescența timpurie , produsă de italieni: “Biancaneve e i sette nani” #altceva.

Dacă vreți, o interpretare progresistă mai bună, dar care e trecută sub preș că e prea mult alb, iar albul e rău zilele astea este filmul in două părți “Snow White and The Huntsman” și “The Huntsman: Winter’s War”. Are tot ce trebuie pentru epòca noastă. Feminism (muierism) cât cuprinde și reabilitarea bărbatului prin ștergerea din peisaj a printului întâmplător și montarea unui set de coaie de mărime potrivită pentru cele ale reginei rele pe personajul vânătorului. Asta este tot ceea ce ai nevoie pentru o poveste cinstită și relativ modernă.

Dar nu e cu minorități. Or dacă trebuie să avem o poveste pentru minorități, Disney se ocupă de asta.