USR-ul ”proLGBT”> sau după o viață de televiziune, n-ai învățat să joci un rol

Vorbeam cu un prieten despre tanti Elena Lasconi, acrobația politică ce a scos-o de pe lista alegerilor europarlamentare și poziția USR, omul fiind dezamăgit de USR, că e ”prohomalăi” , că au retras-o pentru că a declarat că a votat da la referendum că ce dacă. Pe de o parte, îi dau dreptate, dar…

ȘI era supărat de politica asta, el fan USR, că gata, votează ecologiști ( care-s la fel de proLGBT, la nivel european),dar credea el că nu.

Eu și omul meu avem o poziție oarecum similară cu privire la familia tradițională, adică suntem oarecum pro, în sensul că nu chiar tradițional, cum se făcea tradițional în România, cu femeia supusă bărbatului și frăgezită bine, că știe ea de ce, dar orișicât, nu mi se pare potrivit ca soția să aibă pula mai lungă decât mine.

Dar nici nu cred că ăia de la USR sunt proLGBT pe cât pare din media. Mai deloc. Doar sălcii politice, se dau după cum bate vântul.

E o problemă de diferență între politică internă și externă.

USR se declară pe plan intern un partid de centru-dreapta, dar sunt destul de la stânga.

Pe plan extern, sunt afiliați la ALDE – Renaissance. Poziția ăstora cu privire la LGBT e destul de clară și de pro.

România a fost judecată la CEDO pentru că nu a recunoscut căsătoria a doi bărbați, care al doilea voia rezidență în România pe motiv de consort și a primit o muiță. Și a cam pierdut și urmare a hotărârii CEDO în alt caz, trebuie să le recunoască homosexualilor căsătoria și drepturile ce diverg din asta, indiferent de părerea noastră și ce scrie în constituție, pentru că știți de ce? Înainte de aderarea la UE, în 2003 noi am votat ( inclusiv eu, sper să nu-mi iau hate și una după ceafă ca Elena Lasconi) la referendum că suntem de acord cu modificarea constituției, care avea mai multe puncte.

Cel care contează acum este articolul 145, aliniatul 2.

(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Știam de el, nu a fost un cal troian și eram indoit dacă să-l votez.

Pe de o parte, dacă ar fi fost doar articolul ăsta POATE aș fi votat să nu se revizuiască, dar legile din România erau cam de căcat atunci și am beneficiat și eu și voi de unele drepturi și libertăți impuse de UE. Iaca, acuma nu ne convine, când beneficiază și alții.

Dar era acolo în joc și desființarea armatei obligatorii, sub forma :

“(2) Condiţiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege organică.”

Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

“(3) Cetăţenii pot fi încorporaţi de la vârsta de 20 de ani şi până la vârsta de 35 de ani, cu excepţia voluntarilor, în condiţiile legii organice.”

În condițiile ăstea, cu mâna pe inimă, aș fi votat să dăm Ardealul (înapoi) Ungariei, dacă era nevoie. Că nu dădeam de la mine, decât anul, sau șaselunile de cazarmă.

Acestea fiind spuse, doamna Lasconi, primar al orașului Câmpulung, care era capu’ la lista europarlamentarilor USR din zonă, a simțit nevoia să capitalizeze un pic pe tradiționalisme ieftine, în condițiile în care presupun că se și știa cu mortu-n casă. Sau cu … hai că nu zic.

Adevărul e că dacă ai fost în Câmpulung Muscel, eu am fost ultima dată anul trecut pe vremea asta, nu ai prea multe lucruri pe seama cărora să capitalizezi în campania politică, din poziția de primar, dacă nu s-or fi schimbat între timp foarte multe în bine pe acolo, dar mă îndoiesc. Orașul nu e chiar Caracal, dar tot postindustrial, un fel de Roșiorii de Vede și e păcat, că potențial are. Nu cred că-i doar treabă de primar, dar nici nu are cu ce se lăuda.

Și trebuie să bagi dinăstea.

N-o să zic prea multe de declarația fie-sii, care, fiind mai tânără a înțeles că acolo la Paris poți să capitalizezi ținându-le ăstora isonul, lucru care face uneori o lume mai proastă pentru noi, majoritatea, dar pare ”the right thing to do ” și treci foamea cu declarații și activism. E OK, am avut și eu vârsta aia și n-am înțeles unele lucruri pe care le-au făcut părinții mei pentru mine, am simțit tot așa că mai mult m-au încurcat și mai mult gustul amar al eșecurilor și nevoia de revanșă și reproș și dezicere de ei – când ești mic ești prost; e OK, nimic de văzut aici.

Treaba e că, băi, în lumea asta nouă în care trăim, majoritatea ne-am cam prins că trebuie să ne prefacem. Nu e ceva nou – lumea se preface de mii de ani că este altfel decât e. Sigur, când eram tânăr, citind despre libera exprimare și interpretând greșit – neînțelegând că trebuie să ne prefacem că suntem liberi, visam că pe vremea asta putem fi onești, putem fi ce vrem, putem gândi ce vrem.

Pot să scriu una-alta aici pe blog, ajută că e în românește, pot să am oarecum ce părere vreau, până la un punct exprimată public, dar nu prea pot să merg și să declar neîntrebat către ăia pentru care lucrez ce mătaie capul, că risc s-ajung ca Brâncoveanu. Doamna nu prea a înțeles pentru ce candidează – alegeri europarlamentare – care este politica uniunii și mai ales care este politica grupului la care e afiliat partidul pentru care candidează dumneaei.

Când a fost fondat partidul USR, Nicușor Dan era cât de tradițional se poate. La referendumul miliției pentru familie a înțeles capcana și a băgat-o p-aia cu fiecare gândește pentru el, încercând să le întindă o mână către discreție, în timp ce Clotilde Armand, care acuma e fiartă pe LGBT și dă sfaturi doamnei Lasconi, era conservatoare acum 5 ani – vezi? Toți ne schimbăm, Ghinea știa de la început direcția.

Opinia mea este ca e bine sa redam poporului roman deplina exercitare a suveranitatii sale prin ambele modalitati prevazute in Constitutie. Un exemplu celebru este initiativa recenta de modificare a Constitutiei de catre un grup de 2,7 milioane de cetateni. Este necesar ca aceasta initiativa, declarata recent constitutionala de catre CCR, sa fie supusa deciziei populare prin referendum

Clotilde Armand circa 2016-2017

Întrebarea e – băi, ce vrem noi de la UE? Bani, ănplm, mulți bani, am halit anul ăsta 32 de miliarde de euro și mai trebuie, că altfel intrăm în criză economică. Bani, drept de muncă, drept de șpagă, ăstea vrem.

Iar ei acuma au ifosele ăstea cu LGBTul. Sigur, cetățenii le mor de foame în casă sau pe străzi, dar pe ei îi arde rău de tot LGBT-ul. Și băi, nu e ca și cum îi deportează în România, nu o să ne ceară nimeni nouă, retrograzii uniunii, să facem cele mai avantajoase legi, doar să ne ținem după ei acolo, cât să avem un grad de omogenizare și convergență în uniune, că nu se poate să fii căsătorit în Franța și Belgia, dar în România nu.

Și trebuie să respecți un pic și drepturile omului, că despre asta e vorba. Ăia doi de la începutul articolului nu s-au plâns că nu i-a cununat IPS Daniel în persoană, ci că nu primea unul din ei rezidență în România în baza cârtiilor oficializate de alt stat PRIETEN. Cât de tradițional sunt eu, dacă îți recunoaște un stat prieten relația familială cu altă persoană, mutual o recunosc și eu, e de bun simț. La fel cum recunoaștem permisele auto și alte acte, în cadrul uniunii. Că E MAI RĂU pentru noi dacă nu.
Hai, pula mea, să nu ne căcăm cu noi, că dacă ne facem ca polonejii, cu curul în prag, o să ne intre niște pule, tot ca lor, și poate o să ne lăudăm cu absorbție 100% de fonduri europene, tot ca ei, dar din sume alocate mai mici, mai spre 18 miliarde pe an, nu din 50-60.