Fantezii de cocalar

Când plec din țara asta, după ce o să vindem casa, o să las mașina și permisul tot pe adresa asta așa la mișto. După care vreo două săptămâni o să stau la hotel și o să iau toate camerele de viteză la rând, o să merg numai pe benzile de autobuz, o să parchez pe toate locurile de handicapați, câte două o dată, iar la plecare, ei bine, o să plec tot cu mașina din UK și până în România o să merg prin toate țările pe unde au camere de viteză pe autostradă, în special în Franța și Belgia ( în Elveția nu, că ăia e posibil să mă oprească, să-mi ia mașina și să mă bage și la zdup) și o să merg blană cu 150km/h – 160km/h în dreptul tuturor camerelor de viteză până ajung unde m-oi muta eu atunci.

Să se sature toți de trimis amenzi acasă. Am zis .

Zic asta că iar am fost prost și i-ar m-au prins și ca orice prost simt nevoia să răzbun prostia mea.

Am intrat ca vodă pe banda asta instinctiv, nu că mă cred cu autobuzul, deși uneori mă cred cât că mă zgârie pe creier să trec pe unde trece mașina aia încercuită, unde e banda îngustată întratât că dacă nu încetinesc până pe la 5 km/h cam în două dăți din trei lovesc cu jantele doi piloni de metal, iar eu nu încetinesc niciodată până la viteza aia, merg la două din trei. Ei au dreptate cu încetinitul acolo, dar și creierul meu e model oltenesc și nu vrea să accepte dreptatea lor, că am și io dreptatea mea.

Așa că creierul lipsă m-a protejat de data asta de zarul ăsta și mi-am dar seama când încă cred că mai puteam să revin pe banda care trebuie fără să fiu penalizat, dar nu sunt sigur, dar mi-am zis – #aiae #nurisc să mă întorc și pe bandă și tot să iau și amendă; dacă mă prind le dau 35 de lire – două din trei.

No, acum că m-au prins 1 din 1, n-am vândut casa, nu plec peste două săptămâni prin Europa să fiu cel mai mare contravenient, aia e, am plătit și rămân cu visul umed că le-o fac eu o dată.