Refuz să mă las luat ostatic de servicii

De serviciile de livrare. Povestea asta e din spectrul “nu te pune cu prostul că are mintea odihnită”, unde prostul, evident, sunt eu.

Sunt sigur că nu-s prea popular cu atitudinea asta, dar nici nu-mi pasă prea tare.

Am o problemă cu curierii de când mă știu. Și chiar și dacă nu mă știu. Vreau să îmi livreze în lipsă, cu excepția cazului când n-am încredere în expeditor și solicit eu să văd ce livrează. Dar, într-o societate civilizată, n-ai nevoie să te întâlnești cu curierul. Decât dacă ești la bloc, na.

De aia în UK nu mai am gaură de scrisori în ușă , că nu mai vreau să mă deranjeze poștașul aiurea.

Mai găsesc și prin UK din ăștia insistenți care vor ei semnătura mea pe te miri ce, dar în general, nu se deranjează prea tare. Nu ești, lasă la ușă cu poză. Mai ales mărunțișuri.

Inclusiv carduri bancare – da, ați citit bine, că nu-i nimic falsificabil acolo. Cardurile vin sigilate, dacă nu-s sigilate nu le activezi. Simplu. Dacă curierul poate falsifica cardul să pară sigilat când îl primești, DEGEABA semnezi pentru el – nu te ajută la nimic.

Ăștia din România n-au înțeles. Problema lor. Vor s-o facă și problema mea, dar eu nu vreau.

Am anulat un card al unui copil, că-i tot trăgeau ăia de la Roblox bani după el – aș zice jigodiile dracului, dar e și vina copilului că s-a abonat la aia, și și a mea, că trebuia să-mi fac datoria de părinte să-i explic, să verific că înțelege , că face ce trebuie. Că. Eh, asta e , s-au dus vreo 20 de lire/ euro, ceva de genul.

Am anulat cardul instant. Și am comandat altul. În România, că e la Revolut, copilul e prea mic să aibă card la bănci din UK și acolo am eu Revolutul. Eu am comandat carduri pentru mine și în UK și au venit, le-am găsit mereu în cutia poștală. Nu m-a deranjat nimeni. Cum vin și celelalte.

În România nu. Mă sună mereu curierul de la Fan că să semnez de ele. Uneori nu sunt acolo. Ca de data asta, era anul trecut pe toamnă.

-Nu sunt dom’ne acasă, pune-l în cutia poștală.

-Nu că nu se poate, trebuie buletinul.

Omul mă știe după nume, după nărav, după ce vrei tu. Dar nu. OK, atunci. Am să îl comand din nou.

-Deci știai că vine!!!

-Da, normal, l-am comandat.

-Și de ce l-ai comandat, dacă nu ești acasă.

I-am închis, că n-am ce explicații să dau la asta, și am comandat alt card, am scris că nu l-am primit. Nu mă ia pe mine un curier la întrebări, că de ce și pula mea. I le poate adresa mă-sii, de dinăuntru.

El a făcut notă că am refuzat livrarea, eu am scris acolo că el a refuzat livrarea, nu eu. Nu m-am înțeles nici cu ăia de la birou, că nu domne, că nu se poate. OK, dacă nu se poate, eu știu ce-am de făcut, voi?

La al doilea nici nu am putut răspunde, notă că nu am răspuns la telefon scrisă de curier, eu notă să livreze în cutia poștală.

Și cerut ALT card instant . Am răspuns de data asta, i-am spus din nou omului că nu-s în țară, omul din nou că el nu livrează în cutia poștală, că pula mea. Că pot să comand câte vreau. Normal că pot, de aia și comand câte vreau. Și nu mă opresc până nu vine unul, nu contează cum.

-BINE. O să comand întruna până când se nimerește să fiu acolo și să ne întâlnim, fac flood, ce pula mea.

De la regională mă sună că de ce nu primesc. Primesc dom’ne, puneți în cutia poștală.

-Că, nu, că noi nu facem asta.

-Ee, păi atunci ia nu mă mai deranjați că de ce nu primesc.

Le-am spus că până la urmă se prind ăia de la Revolut și vor trimite prin altă firmă, mie mi-e totuna dacă vine cu Fan sau altceva.

***

Până la urmă a venit vacanța de iarnă și eram acasă. Mă sună iar omul – iar aici să vezi schemă – îi spun că de data asta SUNT acasă și dacă vrea să ne vedem să ne salutăm , sigur, am 5 minute. Că el e în față. În față la ce.
La adresa cu pricina.

Acuma treaba e așa. Ăștia la țară tot schimbă străzile și adresa din buletin, și din contul de la Revolut nu se potrivește cu adresa de pe poartă. Dar nenea, am zis că mă știe ca pe un cal breaz, el știe unde locuiesc știe și treaba cu buletinele. E o comună, îl știe și pe tata, cam așa merg ăstea pe acolo.

Dar îi aduc aminte omului unde locuiesc. Că să îmi schimb buletinul.

-Sunteți de la evidența populației?

CĂ EL NU VINE, CĂ NU E PROBLEMA LUI, CĂ SĂ MERG EU ACOLO SĂ MĂ ÎNTÂLNESC CU EL.

Eu aveam timp de un ”hai salut, sărbători fericite”, între două ședințe, dar nu de deschis poarta, scoate mașina, dute-vino -închide porți, sari în ședință. Și chiar dacă aveam timp, nu aveam poftă. Așa că :

-Hahahhaa, nu vin nicăieri, merci.

-Eu nu livrez decât la adresa înscrisă pe plic.

-Perfect, livrați acolo, sărbători fericite, o să comand alt card, ne-auzim la anu’!

-Că nu, că nu se poate, că eu nu livrez.

-Am înțeles, de ce ne mai pierdem timpul ? Numai bine!

Mă sună iar, că hai că vine că să vadă el cine sunt eu. O pulă, știe.

-Nu, că acuma mi-e frică că mi se pare că e tonul amenințător. Nu ies și sun la regională. E cutia poștală acolo.

În fine, am ieșit, a livrat.

-Că dom’ne, că nu înțeleg de ce, că eu mă înțeleg bine cu tatăl tău.

-Foarte bine, îi puteați livra lui.

Eu refuz să fiu luat ostatic de serviciul de curierat. Cutia poștală e aici. Dacă nu sunt acasă, aici se livrează. Dacă nu puteți livra la domiciliu, OK , nu livrați, eu NU VIN niciunde. Mă duc la bancă ( sanchi, revolut e online) și îmi ridic cardul acolo, dacă ar fi.

Lucru pe care vi-l recomand și vouă, cu excepția cazului în care locuiți la bloc.

Știu, unii dintre voi nu priviți asta cu ochi buni, mai ales dacă sunteți curieri, lol.

Dar mie nu mi-a păsat niciodată de nimeni.