Invidia și malaria din Zanzibar

Se dă știrea asta.

”Patru români au fost diagnosticați cu malarie severă, după ce au călătorit în Zanzibar. Unul este la terapie intensivă, în stare gravă”

Așa de severă că doi au fost deja externați dar trecem peste.

În ultimii 10 ani Zanzibar a devenit o destinație populară pentru români, în sensul că e ca un Maldive mai de buget așa. După părerea mea umilă e mai mișto decât în Maldive la unele aspecte – anume diversitatea peisajului în cadrul natural, dar în general mai ieftin cu tot ce înseamnă asta. Era – acum 9 ani, nu mai știu acum!

Acestea fiind spuse reacțiile românilor sunt astea.

Peste tot reacțiile sunt de ”așa le trebuie”, nu că s-au dus acolo – pentru că DA – ESTE UN RISC ( MIC) , când mergi acolo, ci pentru că ”nu si-au luat măsuri”, că nu s-au vaccinat, că sunt manelisti, că profilaxie.

Toată treaba asta se întâmplă statistic, anume că avem un număr suficient de mare de români care vizitează destinația aia, ca să se intersecteze cu episoadele de malarie și că atunci când ai un trend și un număr mare de turiști unii vor merge și la buget și mai mic cu riscuri mai mari.

Altfel treaba e simplă. Nu prea te ajută nicio asigurare de nimic, dacă mergi acolo și niciun vaccin, împotriva malariei. Că nu există vaccin aprobat și dovedit eficient.

Există ”tratament” profilactic, adică te otrăvești preventiv cu Malarone ( derivați de naftochinonă ) fabricat de GSK, sau înlocuitori cu hidrochinonă, căcat similar. Ca dacă iei contact cu microbul, când ajunge ăla în sânge să moară pe loc. E evident că lista de efecte secundare e până la cer – greață și diaree. Începi cu o săptămână mai devreme și te tot otrăvești – știu că am făcut asta – și o să ai o vacanță de vis; pe budă. Știu, fă am făcut asta.

În rest tot ce poți să faci e să stai la un hotel mai scump unde tratează antițânțari, să îți iei la tine cel mai al dracului Autan ( cum am făcut soția și cu mine) și să-ți dai cu el și-n cur, și eventual să nu mergi acolo în octombrie noiembrie, vârful țânțarilor, ca să reduci riscul, iar de restul rugăciuni și acatiste, că dacă ai ghinion dai de cuie și-n pizdă.

Eu nu-s avocatul a vă duce sau a nu vă duce undeva în vacanță – tot ce vă spun e că sistemul de sănătate acolo era oarecum precar, ultima dată când am trecut eu pe acolo și că nici cea mai a dracului asigurare de călătorie nu te ajută împotriva malariei , iar dacă dai Malarone pe gât cu tubul ajută, dar depinde și cât stai, că și otrăvurile ăstea nu e bine să le iei in formă continuată. De la un punct încolo e mai eficient să te tratezi de malarie, dacă te îmbolnăveșt, decât să te omori preventiv cu medicamente.

Singura chestie pe care trebuie s-o ții minte când mergi oriunde e să cercerezi riscurile statistice și episoadele epidemice. Dacă au mers 50,000 de români acolo în ultimii 5 ani și pe fiecare îi auzi spunând peste tot că ”nu e, boss, nicio malarie nicăieri, că am fost eu și am venit înapoi blană” e o stare de spirit eronată induse de expunerea la o masă mare de oameni cu bias cognitiv.