O discuție pe un ton nepotrivit și pe un portativ deformat politic: recrutări de ”voluntari”

Ei n-au pus ghilimelelele, dar ar vrea.

O să fie un articol lung pe care îl scriu mai mult pentru mine. Nu țin să fiți de acord cu el, nu fac propagandă pentru nimic, nu vă îndemn să vă înscrieți în armata de voluntari a României.

Vă îndemn însă la reflecție și să faceți ce credeți voi că e bine pentru voi.

Interviul e o manevră politică, sau poate intențiile domnului general Vlad sunt cinstite si doar exploatate de ăia care joacă cărțile în care apare și poza dumnealui.

Manevra politică e un joc mai larg, sădirea sentimentului de insecuritate în mintea în curând votantului român. Insecuritatea, după părerea mea e reală, iar reacțiunea defensivă la expansiunea teritorială a Rusiei este ceea ce trebuie să se întâmple, fără îndoială, însă ca orice propagandă bună, partea reală e doar piciorul de sprijin, sau pivotul, dacă vreți pe care vin Ciolacu și Ciucă și ne calmează: ”Ho cu tata, că avem noi soluția, noi ținem aprinsă lumina stabilității în țara asta, numai votați-ne pe noi că noiștim ce facem , suntem pe labă cu NATO, cu UE, cu mă-ta. Acesta este exploitul, care vine la pachet cu campania asta de ”awareness” și de ”mobilizare” ( cu sau fără ghilimele) , altfel legitimă. Cum zice americanul ”comes with the territory , politica e o curvă și n-ai ce să faci”, decât să privești partea care te interesează.

Însă și atâta lucru pe care îl propune domnul Vlad, după modelul dumnealui de voluntariat e impiedicat de alte legii și vicii ale sistemului în care trăim.

Eu nu-s defetistul care spune că românii nu au ce apăra că să plece din România și-așa mai departe.

Am să explic asta destul de pe lung.

România nu e țara cea mai civilizată și românii și-au pierdut din România când statul român a permis vânzarea , sau a transferat terenuri si asseturi strategice către străini. De exemplu Petrom la austrieci. Nu e amuzant, dar o parte din români pot și au/ am răscumpărat un pic din Petrom – acțiuni. Și așa funcționează și altele. Mai e mult până departe, dar realitatea nu e una fatidică anume că toată țara e vândută străinilor așa cum se vehiculează, dar nici nu ne aparține nouă în totalitate și orice defetist are ceva argumente aici.

Dar pe unele părți românii ( nu toți, iar asta e important!!!) o duc mai bine decât străini din Europa de Vest, chiar din țările către care au fost înstrăinate asseturi și interese, sub formă de șpăgi de intrat în UE și alte combinații. De ce, pentru că dacă OMV din Austria a primit Petrom ( iar acum se cacă pe ei și nu ne lasă în Schengen, futu-i în gură de împuțiți) , atenție, e doar un exemplu, nu toți austriecii au primit o bucățică din Petrom. Dacă HS Timber Group – denumire recentă care încearcă să spele numele ”Holzindustrie Schweighofer” ne cară pădurile în Austria, nu înseamnă că fiecare austriac primește câte un băț de chibrit. Sigur, în schema lucrurilor ei sunt avantajați de jaful din România, pe partea economică , dar e mai complicat.

De bine de rău, dacă te uiți la ce deține fiecare locuitor din Austria, Germania, UK, …. Europa de Vest, în termen de asseturi pe proprietate privată, eu cred că există o proporție mai mare de locuitori ( cetățeni, rezidenți – nu ne interesează rușii care dețin real estate în UK de exemplu ) care dețin asseturi pe nume propriu cu equity absolut, adică fără să fie o posesie în acte , de facto datorată/ grevată vreunei instituții financiare , sub titlu de ipotecă. De exemplu, în UK , în 2021 s-a contabilizat că 33% din gospodării – DOAR 33% dacă vrei s-o spun așa, sunt deținute ”outright”, adică absolut, fără ipotecă.

Oamenii ăia au ce să apere măcar atât, sunt gospodăriile lor, în ce condiție s-or afla ele, dar au asta, spre deosebire de 29% din familii care au de apărat datoriile la bănci, hai mult succes cu asta, 20 sunt chiriași în privat și ar avea de apărat proprietățile altora, iar 17% sunt chiriași sociali, adică subvenționați de stat. Ăștia din urmă, în teorie, ar avea ce apăra, anume sistemul care-i ține în brațe, doar că dacă-s chiriași sociali e greu de spus dacă în afară de a da din gură are CINE să apere ceva din categoria asta.

Din păcate, nu știu dacă există o statistică similară pentru România, dacă există ea nu este accesibilă public, sau nu ușor, prin urmare concluziile mele sunt din raționamente indirecte. Exista statistica conform căreia peste 90% din locuitorii din România sunt proprietari.

Sigur, o să fie întrecere să-mi explicați cum sunt tineri care stau în casele părinților și de fapt nu au nimic. Locuire multigenerațională, da. Nu contează. E averea familiei, nu e a statului, sau a altei familii căreia îi plătești chirie. E DIFERIT. Dacă-mi spui că trebuie să apăr casa lui tata ( în care locuiesc, pe care am renovat-o și unde-s moștenitor) nu e tot aia cu dacă-mi spui că trebuie să apăr ultimul apartament în care am stat în chirie în București , al cărui proprietar era plecat în Franța. Păi să vină să și-l apere, că eu am plătit chirie, pot plăti chirie și-n Franța și după aia în altă țară, că ăia se predau primii, nu contați pe mine.

Din 1990 toate proprietățile statului contractate de chiriași au fost vândute chiriașilor ( pe sume modice), mulțumiri lui Iliescu – e OK să-l urâm pentru mineriade și dosarul Revoluției, dar unii dintre voi ați beneficiat de mărinimia lui, că nu dădea de la el. Pământurile au fost retrocedate.

Erau 556,000 de credite ipotecare in derulare în trimestrul 1/ 2023. Fondul locativ al României este în jur de 10 milioane de unități. Nu am reușit să aflu câte familii sunt în România , dar cu o rată a nașterilor de 1.7 copii de femeie, intuiesc că undeva in jur de 5 milioane. Anume , presupunerea e că familia e formată din cei 1.7 copii, femeie + partenerul ei, anume 3.7 membri la care am împărțit populația de la recensământ. Trebuie că raționamentul meu nu este exact, dar cam ăla e punctul de reper. C-or fi 5 milioane, c-or fi 4 sau 6 diferența e nesemnificativă pentru ce vreau să arăt. Anume, că 90% din ăștia , deci o să zicem 4 milioane de familii sunt în locuințe proprietate personală. 10% chiriași, cam asta e vorba în România. Din ăștia estimativ 4 milioane de familii, 556k au credite ipotecare. Rezultă că undeva aproape de 87% din populația României ( familii na, cu abaterile de rigoare) își dețin absolut gospodăriile în care locuiesc. Este o proporție ENORMĂ, comparativ cu UK și puteți face calculele pentru Germania , Franța, etc – să vedeți.

Știi vorba aia, cu ce e în mână nu-i minciună, da? Aia.

Mai mult decât atât, 45% din populația româniei locuiește rural. Asta înseamnă două lucruri, și bine și rău.

Bine e că majoritatea lor dețin parte din pământul pe care calcă, nu doar o cutie de beton – de la beton la carton e doar o diferență de materiale și suprafață /s. Acum se diminuează procentul ăsta, se comasează terenuri se pula-n pizdă . DACĂ mă întrebi pe mine ESTE DE RĂU, dar posibil să greșesc, eu sunt țăran din tată-n fiu, cum zice americanul ”I don’t know any better”. Prin sângele meu curge țărână și pâmânt în cel mai coșbucian mod posibil eu rezonez cu valoarea asta mai mult decât cu bani sau altceva, că aduce simbolismul într-un plan concret. Vrei să apăr pământul ăsta să nu fie cucerit de ruși ? OK, păi, AL CUI ESTE?

Acestea fiind spuse, eu nu cred că merită să-mi dau viața pentru o casă și o bucată de pământ, dacă am opțiuni, că de aia am mai cumpărat o casă în altă țară și tot așa. Și n-aș sfătui pe nimeni să facă asta.

Însă aș omorî fără îndoială și fără regrete și procese de conștiință pe oricine și copiii lui, care vrea să-mi ia astea, o chestiune de calcul de risc și costuri.

Dar știi pentru ce merită să-ți dai viața? Pentru copiii tăi și viitorul lor. Nici cu asta nu vor fi toți de acord și nici nu trebuie, dar destui sunt. Ăsta e unul din motivele pentru care vezi acum oameni trecuți de 50 de ani luptând pentru Ucraina, în timp ce copiii lor fug în altă parte. Ăsta e motivul pentru care la Fukushima boșorogii s-au oferit voluntari să ajute la stabilizarea centralei nucleare.

Iar aici eu am o perspectivă privilegiată – copiii mei au oportunitatea unui viitor și în altă țară, poate amenințarea nu e așa de sumbră ca să le distrugă viitorul în ambele țări – nu-i bai, administrațiile centrale din ambele țări fac eforturi pentru a produce populațiilor lor daune la fel ca un eventual război.

Dar mulți n-au/ n-aveți, au/ați pariat toată munca pe viitorul dintr-o țară.

Iar aici vine partea nașpa. Că sigur că dintr-o anumită lumină se vede mai bine avuția concretă a românilor, comparativ cu alții, mai bogați. Dar din alta, sunt destui care-ar putea trăi ( ipotetic, că-s multe lucruri pe care nu le știu și care întorc pe dos situația rapid) mai bine în chirie în alte țări decât proprietari în țara lor. Iar asta n-o să detaliez, oricine are experiența oricât de scurtă a traiului în alte țări ar trebui să înțeleagă, cine nu, ghinion. Destui ăștia nu-s toți, nu-s eu, dar sunt oameni care trăiesc rău și în România ( deși nu se mai trăiește așa de rău), deși dețin proprietăți.

Zice așa , domnul Vlad:

Să ne adresăm celor care doresc să învețe să tragă cu arma.

Ah, ce tare – eu vreau să învăț să trag cu arma. Nu-mi plac armele în mod deosebit, nu-s americănos , nu vreau populația să poarte arme pe stradă, dar nu-i nimic în neregulă în a avea arme acasă și ști să tragi cu arma , a face un pic de vânătoare de reglaj de ecosistem etc. Un prieten a aplicat pentru asta. Durează un an până își ia permisul, pâna termină cu actele, până tot iar regimul de deținere nu e deloc încurajator.

În condițiile din România de-acum, nu îmi doresc să învăț să trag cu arma, nu vreau să știu.

Apoi, oare, mă întreb e util să înveți populația să tragă cu arma să moară pe vreun caldarâm sau prin șanțuri, sau mai bine îi învățăm să piloteze niște drone.

Ne uităm în viitor sau în trecut, ca la Plevna, atac la baionetă!

Ăștia oricum nu mi se adresează mie, că-s boșorog, până vine războiul o să am reumatisme apă la genunchi, nu mai sunt eu de târâș prin tranșee cu AKM-ul ( habar nu am ce arme mai are în dotare Armata Română), dar niște drone pot pilota, că nu mă dor buricele degetelor.

Apoi o bagă pe aia hoață și absolut negândită, sau intenționat propagandistă:

”Vă dau exemplul Suediei.”

Suedia e o țară unde accesul la arme, deși controlat e destul de liberal, cu o cultură în sensul ăsta și fără practici prohibitive , ar trebui să explic pe larg ce mi-a zis un domn care lucrează la AJVPS despre cum se comportă poliția cu cetățenii care au arme de vânatoare în registrate, care creează un cui al lui Prepelea în casa ta, întrucât poliția are drept de control.

În Suedia există peste 1.5 milioane de arme deținute legal la o populație cam la jumătate față de România, în timp ce în România se estimează că ar fi în jur de 500 de mii, din care mai bine de jumătate deținute ilicit, pentru că legile din România. La pulă cu exemplul Suediei.

Dacă aș fi fost în locul lui aș fi dat exemplul Elveției, unde iei omul, îl antrenezi, voluntar sau nu , după care îi înrcedințezi o armă, cu scopul de apărare publică, pe care și-o ține el acasă. Că de aia l-ai antrenat, în morții tei, să ai încredere în el , că ai făcut treabă bună și la un caz de necesitate în 24 de ore e pe teren cu luneta montată.

Toată Europa are nevoie să-și privească populația cu alți ochi înainte de a visa ”apărarea patriei” și ”pregătirea populației” pentru altceva în afară de a fugi.