Filme: Căderea Imperiului

Am scris, ca un rusofil, titlul sub care se difuzează în Rusia filmul american de propagandă ”Civil War”. Mă rog, corect era Падение империи.

Am ajuns aici că au publicat ăia de la hoțnews un articol bombastic cum că ”șochează SUA” – efectiv îi doare în pulă pe americani – și alte aberații care îți crează necesitatea de a te șterge la cur cu presa și jurnalismul în general, lucru care-i oarecum un sacrilegiu, în contextul, temei centrale a filmului din care își trag ăștia viewurile la articol, anume chintesența jurnalistului de război care adesea e obligat să fie martor imparțial și apartinic ( așa ar trebui, bă hotznewjii pulii mele) în situații oribile și imposibile – întrucât datoria presei este să documenteze și să expună, nu să judece, nu să se substituie organelor de anchetă ( s-aude , recorder?) nu să aibă păreri despre aplicarea legii sau să influențeze legiferarea și procesul democratic – cum face de fapt toată presa, căca-ne-am pe ea.

De aia, deși filmul este prezentat ca o distopie, este de fapt o utopie ( a jurnalistului de extrem profesionalism și imparțialitate nerealistă) într-o distopie și, da, din punctul ăsta de vedere este interesant dezvoltat.

Din film am recunoscut-o doar pe Kirsten Dunst, care a prins riduri bine și vreau să zic ceva despre asta, dar în alt articol, acum filmul – a îmbătrânit tanti cam ca vinul bun așa. Nici înainte nu juca rău, dar rolul ăsta e bun și încă un tip care joacă bine rolul unui psihopat( părerea mea) – Jesse Plemons – pe care a trebuit să-l caut pe net , că-mi era familiar ca actor, dar nu știu cum îl cheamă.

Cred că e un film care o să crească nume.

Aspectele de propagandă țin de expunerea și tratarea fricii americanilor de divizare și conflict intern legat de polarizare – aspect care e vizibil – deși filmul nu abordează în niciun fel cauzele care duc la conflict și bine face, pentru că din perspectiva a ceea ce vrea să prezinte, cauzele, în speță motivele conflictului fratricid sunt irelevante – ”what kind of American are you?”.

Zic asta pentru că indiferent de rasă, statutul de imigrant sau nativ de mai multe generații, convingeri politice, materializarea războiului civil la firul ierbii și acțiunea de a te alătura unei părți ține de scena retardată și în aceeași timp genială. Nu e spoiler, c[

”you don’t know what side they’re fighting for?”

“Someone-s trying to kill us. We are trying to kill them.”

Și asta definește, în mare , chintesența războiului civil pentru pulime, dacă treci dincolo de perdeaua de motive principiale care declanșează un conflict .

Pentru un terț, poate părea stupid, dar cineva angajat deja într-un conflict început, n-are opțiunea de a se opri, că n-are vreo indicație că celălalt se va opri.

Și fiecare își caută cu arma răspunsuri la propriile întrebări și rezolvări la propriile probleme, iar singurul aspect care transpare și este tratat un pic părtinitor este faptul că totul pleacă de la faptul că politica la vârf este putredă și nu mai răspunde nevoilor sociale.

Iar punchline-ul de final , pe care nu-l dau este, expresia frustrărilor acumulate de presă atunci când responsabilii încolțiți se agață de jurnaliști pentru o scăpare.