Dacă ați băut ceva, ca mine acum, întoarceți-va mâine și citiți ca poate nu-i tocmai clar.
Am mai zis din când în când ca stau la coteț ( un anume hotel ibis de 2* ), o adevărată degradare pentru valoarea mea. Îmi plac câteva chestii pe care nu le voi spune acum și nu-mi plac multe altele precum ca un coleg a găsit căpușe, iar eu aseară un păianjen uriaș.
I-am ars un prosop în ochi și mai ca fugea cu el în dinți. A trebuit sa îl joc în picioare.
Oricum, sunt defel foarte distrat ( distrus?) și demagnetizez des cheia de la camera, o mai uit înauntru, chestii.
De minim o data pe săptămână ajung la recepție sa îmi remagnetizeze plasticul, care ajunge în mod invariabil lângă telefon, care mai are și o coperta cu închizătoare magnetica.
La un momentdat a trebuit sa ii mint pe aia ca nu sunt handicapat, ci ca lucrez undeva unde e o poarta magnetica prin care trec zilnic și mi se buleste cardul.
Azi fusei la un pahar de vorba și din vorba-n vorba iar uitai și pusei cardul de la camera lângă telefon.
Știam deja de când ajunsei în hotel ca nu o sa meargă, dar zisei ca hai sa încerc, în pătrat, în ce-o fi, ca poate merge.
Nope. Coborâi. Jos mă aștepta grecul meu preferat căruia ii spusei ca mi-am demagnetizat cardul.
Râdea. Zic:
-I know that this happens to me very often…
Zice:
-Some weeks ago there was a guest working at BM[some company] who was passing every day through a magnetic door and was demagnetizing his key.
Ma uit la el, gen:
Si-i zic prostește :
– Yeah well, I have found a way, after all to hide my key from the magnetic door, but this doesn’t help when I go out drinking with my friends. Then I always forget and place it near my phone.
N-a înțeles nimic. Mi-a magnetizat cheia, și mi-a zis:
-Oh, well, keep it out of that magnetic door, or credit cards.
-A-ham. 10x.
[…] , La Ibis , e un pic mai naspa ca la Ibis Cotetz din Munich , care e de doua stele. Si cum anume un […]