Viol cu acordul victimei

Este despre Băltărețu futărețu, cum voiam să și intitulez articolul,  dar zic că indexează google așa și na, să micșorez un pic vizibilitatea scremerii cu intenție amuzantă , că nu intenționez să îl calomniez pe om în niciun fel, nici să fac mișto de dumnealui, doar de situație , chiar de o fi violator, și am mai mult aprecieri de principiu decât circumstanțiale.

Zic că nu intenționez să îl calomniez nici dacă e violator că dacă reușești să convingi victima unui viol să se mai fută cu tine de câteva ori pe urmă, meriți un premiu sau ceva. Unii au probleme să mai convingă persoana cu care au avut sex să se mai fută încă o dată chiar și dacă a fost de bună voie, știi ce zic? Iar duduia a mai făcut de de două ori cu tipul.  Mă întreb dacă a fost revenge sex sau ceva.

Chestia asta e de culmea violului sau ceva. Am citit în G4media.  Le pun cu cu poză că ăstea intrat în analele violului, hehe.

Dincolo de faptul că pentru mine e amuzant, realizez că, în principiu,  situația este posibilă, mai ales în relații. Nici măcar nu o numesc mincinoasă pe duduie, iar in alte circumstanțe ( ajung la asta ) aș fi spus chiar “presupusa victimă” – presupusă , că nu sunt judecător și nu știm ce s-a întâmplat acolo, dar se vede ce se întâmplă aici.

Problema stă la dreptul de a pretinde sancțiuni în condițiile date, indiferent dacă s-ar prescris fapta sau nu.

Dreptul penal tratează și pedepsește infracțiunile în funcție de intenție, de pagubele produse , de suferința victimei și de pericolul social al faptei.

Violul are diferite definiții de la stat la stat în funcție de cultura locală, iar în România are una din definițiile mai relaxate și chit că parte din generațiile tinere pretind că se vor emancipate ( că dacă zic woke se interpretează c-o spun peiorativ) , nu prea sunt, dacă numeri oamenii. Și nici nu știu dacă ar trebui să fie sau nu. Dar e observabil clivajul filozofic între generații, între diverse medii cu diferite valențe culturale și etnice.

“No means no” e o convenție socială și chiar și în cadrul ăsta de referință există interpretări diferite.

Dintre toate violurile cel mai mic pericol  social e reprezentat de cel în cadrul relației. Sună ultragiant, blazat și insensibil ? Foarte bine, ai decis să îți împărțit viața cu un violator, cei din afara relației sunt în siguranță, iar ăsta este cel mai simplu și favorabil victimei de a o spune.

Pagubele cele mai greu calculabile sunt cele dintr-o relație.

În ceea ce mă privește, definiția principală violului rămâne simplu sex fără voia ta. Însă judecata și sancțiunile , anume statutul juridic al violului nu e și nu are de ce să fie bătut în cuie așa absolut.

Într-o relație poți avea clauze cu privire la libertatea sexuală a membrilor, iar în funcție de asta infracțiunea de viol poate fi privită un act retributiv  sau îndreptățit de către o parte, in funcție de cutumele și înțelegerile interne.

E ca atunci când cineva îți fură poșeta cu bani. Într-un caz pe stradă întâmplător, în alt caz este o persoană căreia îi datorezi bani. În ambele cazuri vorbim de o infracțiune și un abuz, dar diferite.

Pesre toate astea intervine cauza împăcării  ” după viol, la 3-4 săptămâni am făcut sex din nou”. Juridic, împăcarea (art 159 codul penal ) înlătură răspunderea penală a inculpatului , nu în toate infracțiunile și din 2023 cred , art 199 alin. 2 introduce posibilitatea cercetării penale din oficiu – pentru violența în familie, fapt care face împăcarea imposibilă. Asta nu se poate aplica aici, că nu vorbim de familie și nici nu se poate sesiza instanța din oficiu cu privire la un presupus viol decurs in urmă cu ani înainte să apară legea ( retroactivitate ) și sunt și mai multe  hibe, dar nu le urmăresc pe toate.

Unde e problema?

Nu e nicio problemă cu ceea ce spune doamna, in principiu, e dreptul dumneaei la a se exprima liber , până în punctul în care face acuzații cu care intenționează să sancționeze public o persoană care tocmai a beneficiat de ceva recunoaștere și succes – nu pot măsura eu ce înseamnă premiul primit, însă așa se traduce.

Acțiunea vindicativă pleacă de la faptul că dumneaei a suferit și a avut nevoie de terapie. Uneori  relațiile se termină așa. Uneori oamenii sunt mai slabi psihic și au nevoie să dea bani la psihologi să le spună că e OK și să pretindă că o să îi ajute.  În ce măsură se întâmplă asta, iar nu pot eu să judec, speculez că nu, din moment ce ajungem in situații ca asta.

Însă, in punctul ăsta,  victima se transformă în agresor și dacă aș fi în locul domnului cu pricina, primul gând ar fi un proces de calomnie.

Sursa foto.