Derulam pe un ecran prin niste titluri și mi-am adus aminte de o chestie.
Nu prea am văzut multe filme in ultimele luni , din motive de mai multe motive, renovări și muncă și plm.
Și aveam poftă să ies undeva din casă și, cum nu aveam poftă de băut, am mers să văd un film, dar nu aveam ce , așa că am zis hai cu Bad Boys, că măcar știu despre ce este și ăștia sunt vag amuzanți.
Bă, a fost distractiv , fix așa, vag amuzant. Nu știu despre ce a fost, absolut irelevant, un episod din povestea lor cretină care nu m-a interesat niciodată. Dar în fond sunt doi comedianți de culoare pe ecran, care reîncălzesc un show de standup , sau așa pare. Not great , not terrible.
Trebuie să fii un regizor bun, să poți să faci un film care să placă, dar să fie complet nememorabil. Pe IMDB avea nota 7 când m-am uitat. Nu știu de ce, dar într-un mod inexplicabil, tot atât i-aș da și eu, strict că m-am dus obosit și anxios și am plecat relaxat acasă.
Legat de anxiozitate, mai târziu am dus copiii la cinema să vadă episodul 2 din Inside Out, filmul cu emoțiile din capul unui copil, acum adolescent.
Băi ce animație mișto, pentru copii. Bine, am ras cu lacrimi pe alocuri, unele amare. Ăsta al doilea, chiar merită, pentru copilul din tine.
