Eu am vrut să-ncep în forță-forță, m-am apucat de căutat râme cu tata și cu furca în același timp, am și găsit câteva și două coropișnițe, am rugat-o pe mama să-mi incropească o mămăligă cu vanilie; trebuie să am grijă cu excesul de mămăligă vara asta că e porumbul calamitat. Dar vanilia s-a făcut.
În fine, am plecat eu , dar din timiditate am uitat râmele și undițele acasă, dar mi-am dat seama repede, când n-am avut ce să scot din portbagaj, decât mămăliga. Bună și aia , că am momit locul și am plecat acasă după ce uitasem.
La plecare am ajuns la concluzia că-s mai mulți pești în apă decât pe mal, carevasăzică n-am făcut cine-știe-ce pagubă, doar de-o tigaie de ochi de caras , roșioară și bibănel, dar m-am întors a doua zi cu forțe proaspete ca să îl prinz pe tot.
Erau valuri și io cu plute de 1 gram și două. Cum ar veni că mi-a mâncat toate râmele , toată mămăliga și cred că și pula era un pic mai scurtă când am plecat de pe baltă.
Trebuie să merg să plătesc permisul de pescuit pe anul ăsta, că aici la olteni așa merge. Întâi mergi și pescuiești, vezi dacă merită, vreo jumătate de an așa, și după aia trebuie să îți plătești și contribuția . #namavuttimp.
