Limonadă bună, un burger mai bun decât am găsit prin UK și merișoara de pe tiramisu

Am fost revoltat că vrea soția să mergem la București că să își ia haine. Păi ce, nu avem noi magazin în comun primitivă , sau măcar  la județ?

Cum să mergem 200 de kilometri numai pentru atât, s-ar întreba cineva. Io mă întreb doar ce mai găsesc de pus in agendă , dacă tot .

Mergem până la capătul motorinei, deși nu cred că mai duce rabla atât.

Așa am ajuns cu monamicii noștri pe malul Senei, Dâmbovița voiam să zic, dar la fel de curată, la un local cu nume englez de origine franceză – The Clique, sau ceva de genul – de pe cheiul gârlei, acolo între  Fântâni și Biblioteca Națională.

Servire bună,  limonade bune-bune și reci. Cică și cafeaua a fost tot așa , dar nu știu , că eu nu beau cafea seara când conduc și vreau sa dorm liniștit .

Un burger 🍔 burgaros, doar că de rață 🦆, mai bun decât ce am mâncat până acum prin UK. Să tot mănânci în București.  L-am tăiat eu, într-o poză nereușită, încercând o secțiune care a ieșit ca la Rovine.

Dar șmenul la ei stă în deserturi, eu nu mă omor cu ele ( la propriu , că conțin zacăr, dar aici am făcut o microexcepție că nu se mai putea. A comandat soția un tiramisù și-au adus un borcan măricel, de am mâncat doi din el și mai rămas jumătate.

S-a modernizat lumea și aici, meniu pe cod QR, dar servire în persoană – așa da.  Tot așa moderni își pun automat bacșișul în notă, gen mă căutăm de cash pentru ca să nu îl mai bată pe bon – “nu e nevoie, că l-am pus pe notă, dar daca vreți să mai lăsați?” . Păi ce să mai, bine că l-ați pus ca să încheiem socotelile așa, dau cu sec .

Legat de care , s-a făcut frumușel centrul Bucureștiului. Nu îmi pare rău că am plecat, dar îmi place. Era urât rău pe aici , când m-am mutat eu din oraș.

Dar cald, 30 de grade după apus. Arșița verii din București n-o regret, chiar deloc.