Oameni cu principii. Tari ca fularul

• Tot cu carduri și curieri. Alt card pentru copil comandat la Revolut.

Vine musai pe adresa de domiciliu din România. Nu pot schimba din aplicație, când comand pentru juniori. Nici nu insist. Îmi planific cererea să fiu în România la momentul respectiv, că e prea complicat să livreze într-o cutie poștală.

Trece timpul, printr-o ședință mă sună iar același curier de la Fan, că trebuie să livreze. Îi pun pe ăia pe hold, îi răspund omului, îi spun unde sunt, știe oricum, că nu că el se duce la adresa scrisă pe plic.

Aia nu mai există – când exista era tot la adresa unde trebuie să livreze, că așa a rămas pe cartea de identitate, dar hei, cine-s eu să-l rețin pe om:

-Sigur, mergeți acolo.

Că mă așteaptă să livreze.

-Sigur, așteptați liniștit. Eu sunt aici.

Că nu-l interesează că , nu știu ce. Iar prostii de pierdut timpul. I-am spus din nou că nici pe mine, să nu mă mai deranjeze, comand iar card după card până se livrează. Că nu că n-o să se livreze că… Bip.Bip.Bip.

Aveam treabă, ședințe, ăstea.

Mă sună iarăși că e la poartă să ies, că sună de 10 minute și…

Ies. Că să-i dau codul. I-l dau și îi întind cartea de identitate, ca și cum nu m-ar ști. Vede că e pe numele altcuiva și decide să facă pe milițianul, adică să fie la fel de prost ca un tablagiu de comună.

Că ar trebui să nu-mi livreze dacă e pe numele copilului , dacă e minor , că îmi trebuie buletinul copilului.

Mă uit la dumnealui, efectiv ca la prost, dar nu se prinde. Știi vorba aia, tu nu știi când ești mort, e greu doar pentru cei din jur.

-Știți că până la 14 ani copiii nu au buletin?

-Atunci returnez cardul la bancă.

-Păi atunci luați-l ( îi întind înapoi plicul) și returnați-l unde vreți, dacă nu vreți să livrați nu livrați, doar nu-mi mai pierdeți timpul aiurea.

Că nu, că data viitoare el nu mai livrează, că să-mi schimb buletinul, că nu e problema lui.

-Bă, dom’ne , n-ai ințeles că nu lucrezi pentru mine? Nu mă interesează. Faci ce vrei, iar eu fac ce vreau…

-Că nici pentru mine nu lucrez, că …

-Lucrezi pentru șefii tăi și e treaba ta și a lor ce faceți, ia hai, nu-mi mai pierde timpul, zi bună.

***

Vă-nvăț ca pe copiii mei. Nu faceți așa. Nu fiți tari ca o lavetă, nici dacă sunteți curieri, nici dacă sunteți clienți, nici într-un fel.
Nu-s preocupat sau intrigat de faptul că e cusurgiu și nu vrea să facă ce-are de făcut, sau că nu vrea să coboare din mașină să pună un plic într-o cutie poștală, care pentru aia a fost făcută. Aia îl privește pe el și poate să facă ce vrea, din partea mea se poate pișa pe colet și-i poate da foc.

Doar de faptul că îmi pierde timpul aiurea și că n-are cuvânt.

Io dacă ți-am zis că nu vin unde m-ai chemat, nu vin, nu contează că ce sau de ce, nu mă interesează – eu știu deja ce și de ce, ție nu-ți dau nici socoteală și nici explicații. Că de aia am zis că nu vin, că dacă eram interesat să vin, eram deja pe drum.

Tu dacă mi-ai spus că nu vii, că nu te interesează, că tu ai proceduri, știi tu ce, bravo – doar nu-mi mai pierde timpul aiurea, ci du-te, tată, la treaba ta, dacă ai una, și descurcă-te cu consecințele, dacă există vreunele, că poate nu există.

Efectiv ce pula mea e aia să faci pe importantul că tu te duci și livrezi unde scrie pe plic și nu există, că tu nu vrei, că tu ai pretenții și pe urmă să mă suni de la poartă. Lipsa coloanei vertebrale, băi, tată.

De aia trebuie să ai un plan când iei o decizie, cu privire la ce faci dacă consecințele deciziei nu-s cele pe care le dorești. Dacă-mi spui că nu vii la adresa unde trebuie să livrezi, că e scrisă altfel pe plic și decizi să cauți cai verzi pe pereți în ideea că vin eu – ce plan ai pentru cazul în care eu fac fix ce ți-am spus, nu altceva?!
Că eu am transmis în clar exact ce planuri am, pentru predictibilitate. Am să comand alt card, și altul , și altul , până când ceva se întâmplă diferit. Dacă nu merge, poate mă lasă ăia să schimb adresa în altă țară, eventual. Dacă nu merge , poate schimbă firma de curierat cu care lucrează. Dacă nu fac nici asta, presupun că la un moment dat mă sună să înțeleagă de ce nu ajung cardurile sau nu mă mai lasă să emit altele și dacă nu ajungem la o soluție, înspre satisfacția mea, o să renunț la ei. Eu sunt clientul, la mine trebuie să ajungă astea și am planurile secundare, cu privire la tema asta, aliniate pe câteva luni în avans, nici nu clipesc la orice răspuns aș primi.

Ai în plan să mă încerci că poate cad de slab de înger și după aia mă cauți pe la poartă? Bine, pentru mine e tot aia. Dacă mai am timp și poftă atunci, probabil că o să ies. Și din punctul ăla ce plan ai? Să-mi spui că tot nu livrezi că pula mea și că data viitoare nu știu ce?

Mă întreb cum de nu e clar deja de data asta, sau de data trecută că mă doare în pulă ce faci tu data viitoare ? Că e evident că eu n-am ajuns nici la pasul doi din planul meu.