Stiu , a fost alaltaieri , dar deh, lumea mai si munceste . Mai grav sicoala a inceput pe 14. Asa ca sunt in intarziere. Grav.
De ce sextembrie? Așa se fac copiii.
Și da, am fost cu ei, de mana, la școală.
Credeam că am să scap de asta când am terminat eu, dar nah, nu faci copii sa-i scoți pe ușă afară și să îi trimiți la produs. Sau?
Ma rog, tata a fost cu mine “de mână ” și în prima zi de liceu, așa că să nu fiu bulangiu.
Oricum, vad lumea din jur cu copiii lor de mână și au același entuziasm pe care îl aveau părinții mei acum 1000 de ani la “ceremonia ” de inceput de an. Gen, nu se mai termină ma odată sa plecăm acasă?
Unii sunt indignati de formalitatile si obiceiurile specifice locului.
Cum ar fi buchetu’ de flori de inceput de an.
Legat de buchetul asta am o parere neutra. Gen , daca ar fi sa il dau eu…well, sa n-asteptati dupa mine. Ca nu imi place conformismul idiotic si ca nu gasesc niciun beneficiu in a aduce un buchet de flori cuiva care mai primeste alte fix 24 de buchete in ziua aia . Zic si eu ca sunt 25 de copii intr-o clasa , habar n-am cati sunt real , si nu ma futeti cu , “cum bă ai copii in cauză si nu stii?” Habar nu am si nu mi-ar putea păsa mai putin despre cati sunt si cum ii cheama pe ailalti .
Cand ma gandesc la flori , in general , ma gandesc la hai in pula mea sa nu le rupem , ca nu ma atrage sa vad un strat de cotoare de flori in gradina , dar , sa fim seriosi ! Nu e vorba nicaieri despre “natura e frumoasa si hai sa o lasam asa”. Florile care se fac cadou in pungi de plastic nu le rupe nimeni de prin gradini , parcuri sau morminte ( cred?!), ci e o afacere in toata regula cu campuri plantate special pentru asta cu tot ce trebuie…pentru ca exista cerere. Si daca exista cerere, nu ma deranjeaza pretul, gen . O iau ca pe obiceiul pamantului, o chestie total inutila, la fel ca si “buna ziua” , sau “va rog” , dar asta e societatea in care traim. Fix asa, o norma de politete care costa mai mult decat niste vorbe goale.
Mai zicea cineva ca e enervat de careul de la inceput de an si de discursul lung al directorului , politistului , obligatoriu al popii si daca esti “bulanos” ( a se citi scoala titrata) si al primarului. Si ca in alte tari nu e asa , ca lumea isi duce copiii, au o intampinare de 5-10 minute si la clase si ca e mai ok asa.
Bai sincer , aici am aceeasi parere . Serios , nu imi plac , discurile lungi și aiurea, în general mincinoase, despre cacaturi care nu ma interesează mai ales intr-o zi de lucru când tre’ sa ajung la lucru.
Nu,nu – nu ca nu m-ar interesa de soarta copilului meu. Ma interesează, vreau feedback, pe mail, în scris, la telefon, verbal,dar nu la careu, nu chestii generale, ca de alea mi se rupe pula. Singurul lucru cu adevărat important sunt regulile de ordine interioara și organizare ale scolii pe care as aprecia dacă le-as primi sau le-as putea găsi undeva (afișate/ postate) ÎN SCRIS, și în clar – dar asta rar se întâmplă. E mai util sa spunem tatăl nostru de mana cu popa. Băh, apropo de asta, ce pula mea, astia care va știți popi, nu mai aveți locuri în biserică, v-ați extins afacerea? Hai sictir nu mai racolați copii din scoli. Se pare ca gardienii nu ne apară și împotriva ăstora.
Și contrar a ceea ce proștii ar înțelege din textul asta am optat ca copiii mei sa studieze religia. Studieze, studiu, a studia. Pana când vor opta singuri altfel sau pana când imi pierd răbdarea cu muile bisericești.
Eh și aici ar mai fi un lucru care mi se pare hilar, pe care îl înțeleg, dar la care nu pot subscrie din mai multe motive.
Viza de flotant.
Adicatelea știu buluc de lume care își cautau (alții se ofereau) sa facă viza de domiciliu în jurul unei scoli titrate, pentru ca sa poata fi înscriși copiii lor acolo. Pentru că :
1) Scoala aia are renume bun.
Aici am o dilema: Dacă cei mai grijulii, “care takers” părinți își duc, toți ( a se citi majoritatea, multi dintre ei) în același loc, nu e normal ca plozi lor, statistic, sa aibă rezultate mai bune decât alt grup în care intră mai multi din aia pe care ii doare în pulă de copiii lor, indiferent de “cat de buna e școala “, în speță profesorii din școala aia? Numa’ zic .
Mi se scot ochii ca sunt mulți olimpici de la anumite scoli. Așa și?
Știați ca:
Cei mai multi olimpici de școală generala sau liceu nu lucrează la NASA, sau la vreoalta întreprindere care v-ati imagina voi, poate, ca plătește saci de bani și oferă faima și femei pe tavă?
Gen, eu ca fost participant la olimpiade de diferite discipline în școala generală și liceu, cu rezultate și ambiții relativ modeste, cunosc mai mulți d-astia, cu rezultate sensibil mai lăudabile și ceea ce voi ați numi palmares.
Unii câștigă mai puțini bani decât mine, de unii nu sunt sigur ca au mai plecat din România și vorba aia, ar fi rușinos, poate, dar oricum e comparabila treaba, iar de alții nu pot sa apreciez exact ce și cum, ca nu i-am mai întâlnit de un car de ani, dar știu sigur ca nu sunt ce am spus mai sus. Sigur sunt printre ei unii care o duc mai bine ca mine dar nu pentru ca au medalii olimpice, ci pentru ca si-au folosit în mod util educația.
E greu de spus de unde și pana unde e util sa obții premii la concursuri olimpice. Sigur ca poate fi, dar trebuie sa îți faci și ceva marketing pe treaba asta și aici e deja altceva.
2) Profesorii sunt buni ( a se citi au renume bun, sunt titrați) .
Behehehe, vezi mai sus ce am zis cu teoria părinților preocupați care își duc toți copiii buni, silitori și canalizati înspre studiu un același loc.
Și învățătorul pe care l-am avut eu, fie-i țărâna ușoară (cred?! – Sper sa nu fac o gafa) ar fi fost un maestru’ sensei la învățământ primar dacă ar fi avut din cei 8 elevi din clasa măcar 4 ca mine și 4 măcar de doua ori mai buni. Din păcate eram doar vreo 3 cam ca mine și vreo 5 sensibil mai puțin preocupați și cu potențial mai mic. Motiv pentru care posteritatea l-a uitat deja, probabil.
Și cam asa (se) merge la pomul lăudat.
Sa mai zic ce implică standardul ăsta creat din premize false și care atribuie merite cel puțin incerte către cadrele didactice?
Pai tot ce implica în economie un exces de cerere:
De la creșterea costurilor pentru părinți (am zis de viza de flotant, șpăgi, atenții incentives – sau cum vreți voi sa le ziceți la diferiți interpuși capabili sa va asigure, sau nu, un loc pe “lista scurta a învățătorului X, de anul acesta. Sau de anul viitor, de ce nu, ca e absolut ok (sunt sarcastic) sa îți mai ții copilul un an pe bară, indiferent de nivelul lui intelectual, doar pentru a fi tutorizat de un profesor calumea. Bahahahaha.
Iar când zic lista scurta, e asa o expresie, ca profesorii ăștia titrați își lungesc lista cat pot ei de mult. Și așa anjung copiii voștri sa activeze într-o clasa de 35 de elevi. Din punct de vedere concurențial poate ca nu e așa de rău, dar sunt doua aspecte bolnave:
1) pe parcursul unei ore de 50 de minute, copilul tău are parte în teorie de atenție circa 1 minut și 25 de secunde, mai mult sau mai puțin, funcție de cat de mult știe el ( da, da, copilul) și vrea, sa capteze atenția și interesul învățătorului. Sperați cumva ca la învățătorul asta vor avea parte de mai multa atenție? Timpul e el relativ, dar diferențele notabile sunt în vecinătatea vitezei luminii asa ca uitați asta.
Soluția atent sugerata de cadrele didactice privilegiate este sa mai stea copilul vostru doua trei ore în plus față de program, la sanki after school , ca și asa programul pana la 11:30 – 12:00 e prea scurt și situația e de așa natura ca nu prea au destul timp sa învețe . Iar afterschoolu’ asta e de multe ori în aceeași clasă, în aceeași banca, cu același învățător titrat, care le va acorda atenție încă 1 minut și 25 de secunde pe ora, înmulțit cu numărul de ore, înmulțit cu( 35 / (35 – numărul elevilor care nu pot rămâne deoarece părinții lor au cheltuit deja tot ce puteau ca sa intre și nu mai au 300-500 de lei de plătit sanki after school, realist bani în buzunarul cadrului didactic, meritați, dar forțați)). Va place matematica?
2) Cu concurența e mișto dar statistic e probabil ca fiu-tau sa fie carne de tun și hrana pentru alții care vor reuși să-și consolideze moralul și sa facă scor ( fraguri, în limbaj de gamer) pe copiii voștri. Și o sa va plângeți pe urma ca învățătoarea e nașpa și ca de fapt se întâmplă ce va spun eu mai sus și ca copilu’ vostru iubit o cam suge deși ați băgat o gălăgie de bani în curul lui. Ca despre asta e vorba nu? Vă duceți copiii la școală ca pe câinii cu pedigree la competiții cu valori oculte și vreți medalii, pe care nici nu știți exact cum și dacă le veți valorifica. Sau sa serviți scopului altora, ca asta e, nu sunt toți învingători.
Observ ca în privința asta nu s-au schimbat multe în ultimul deceniu și ceva. Oamenii au același percepții greșite, empirice. Foarte bine.
Dar s-au schimbat lucruri. Și e de bine.
Pe vremea mea se scria cu creta scartaitoare pe tabla neagră. Acum se scrie cu carioci colorate pe tabla alba.
Mai frumos, zic.
Au proiectoare în sălile de clasă. Gen, oau. Știu, în alte părți și în scoli particulare din părțile noastre, lucrurile astea nu mai sunt o noutate demult. Vorbesc totuși de instituții de stat. În facultatea pe care am studiat-o eu erau vreo doua proiectoare – pe vremea mea.
Ăștia știu și ce e aia multifuncțională , profesorii au laptopuri, camere de filmat pe holuri, hotspoturi, vestiare mișto, culori atractive în vopseaua pereților…
Cu “infrastructura ” e mai bine. Nu știu dacă e asa peste tot, dar unde m-am uitat eu e decent, din deceniul asta.
Și manualele sunt interesante în secolul asonțin chestii interdisciplinare. Modern. Copiii se plictisesc sa li se vorbească o ora despre același lucru. Cică se plătesc. Nu ca mi-ar pasa, dar pentru unii contează. Mai bine, pe vremea mea trebuia sa le pun coperți de plastic și sa le păstrez intacte pana la sfârșitul anului, sa mai poată studia și alții după ele. Aiurea, nu le mai putea folosi nimeni după ce le uzam eu. Chiar, habar nu am de ce se mai pun coperți de plastic la manualele de acum. Ca doar îți aparțin, nu îți mai trebuie odată ce le-ai terminat. Ceva îmi scapă…
Și nu, nu știu cum e exact la școlile alea la care lumea isi face vize de domiciliu, ca nici nu am domiciliul în orașul asta, gen am dus o adeverință ca lucrez în oraș și cam atât. La modul, daca e ok, sa fie într-un ceas bun, dacă nu,ma pot descurca și altfel.
Cu atât mai puțin am habar despre ce-am pierdut ca nu am înscris copilul la aia bunii și am pierdut șansa de a plăti suma sus menționată pentru a-l mai tine pe copil +2 ore în banca. Pesemne ca nu rămâne decât sa ii cheltuiesc pe niște cursuri de limbi străine, sport.
Da, știu dacă ambii părinți merg la serviciu trebuie sa externalizezi creșterea copilului, sa ti-l tina unii la un afterschool. Nu ma pot pronunța dacă e bine sau rău. Pana acum am văzut numai combinații care nu fac banii.
Oricum,interesantă și clasa zero. Sau poate e lumea mai soft acum și oamenilor le pasa ca tranziția către o viață cu responsabilități sa se facă progresiv.
