Cuprinși între antipatie și frică

Cam așa e alegerea de acuma.

Antet Lung/ Disclaimer (săriți peste paragrafele gri dacă nu vă interesează) : Acest articol nu este despre cu cine să votați.

Votați cu cine vreți voi și acceptați votul celorlalți, dacă intenționați să trăiți în aceeași țară sau poate casă cu ei. Pentru că alternativa va fi să vă luptați cu ei, iar asta iese prost mereu și nu e un motiv valid să te cerți cu un vecin prieten sau familie pentru un politruc, oricine ar fi ăla. Pur și simplu nu.

Eu o să votez cu Nicușor Dan, fără să vă pot garanta, sau să încerc măcar să vă conving că aia trebuie să faceți voi, că e alegerea mai bună. DE AIA sunt fan democrație și cred că trebuie să decidem fiecare pentru el.

Nu cred că decizia colectivă e musai mai bună, dar e reprezentativă. Dacă suntem un popor preponderent de proști e reprezentativ corect să alegem așa și să trăim consecințele prostiei noastre.

Motivele pentru care îl aleg eu pe Nicușor Dan sunt că io sunt mai ”pă matematică” așa, deși am afinități și pentru scandal, panaramă, manele și populism, ceva să placă la toată lumea. Dar apreciez mai mult educația și cultura, acolo unde sunt. Și caracterul uman și loialitatea. Și mi se pare mie că le regăsesc mai mult la Nicușor Dan.

Și pentru că eu cred că schimbările sunt bune cu măsură și controlat. Și pentru că răspunde la întrebări consistent. Adică nu azi dai un răspuns, mâine altul, în funcție de cine te întreabă și cine te ascultă. Că îmi place, sau nu, răspunsul lui, ăsta e un aspect, dar dacă azi vorbim una, mâine e pe dos, îmi aduce aminte un pic de Băsescu și alți politruci și nu-mi face plăcere.
Sigur, în timp și unele răspunsurile lui Nicușor Dan s-au schimbat, adaptat, dar în 10 ani, nu în câteva zile sau luni. Și e OK să-ți schimbi părerea când înveți ceva nou, când lumea se schimbă, dar nu chiar manipulativ pe față așa. Știu că toți mint, dar consistența contează, chiar și în minciuni.
Și nu pot să-l votez pe Simion pentru că cred că se laudă fără acoperire, că e prieten cu Trump.

Iar, pentru mine, asta e o problemă. Pentru că atunci când pretinzi că ești prieten cu cineva care nu-ți este prieten la rândul lui, ai să faci concesii de imagine, care sunt șanse mari că n-au să-ți aducă mare lucru la schimb, mai ales dacă cel cu care negociezi e Trump.
Sigur, pentru următorii 5 ani, ar fi fost extraordinar să avem un președinte care e pe bune prieten cu Trump, dar nu îl avem. Nu știu exact ce prieteni are Trump în Europa în afară de Putin și Erdogan, dar nu-s români candidați la președinție. Deci, din punctul ăsta de vedere, prefer pe cineva care începe jobul de la aserțiunea corectă că nu e prieten cu Trump și vedem ajungem. E mai bun decât să ne minți și să te minți că ești prieten cu oricine. Pe de o parte, pe de alta, d-aia n-am io mulți prieteni, că la mine nu merge cu ne-am hăhăit un pic, gata, suntem prieteni.

Nu îl votez pentru atitudinea pro-europeană, deși sunt pro-european până la os și consider că cei care visează o apropiere de Rusia în momentul de față greșesc, sau sunt prost informați, dar consider că atitudinea pro-europeană ne va mai crește un pic taxele pe business și nu sunt sigur că ne va scădea taxele pe muncă.
Nu îl votez pentru că e îndrăgostit de retorica cu să-i ajutăm pe ucraineni, deși în contextul curent, pare direcția corectă, ținând cont că România nu e pregătită să fie vecină cu Rusia chiar mâine, așa că să mai tragem de timp, în buna tradiție românească, cred că e ideea mai bună.

Nu-l votez pentru că îi plac, sau nu-i plac gheii. Nu-mi pasă dacă-i plac.
Nu-l votez că ar fi fost un primar mai bun decât restul ( a fost mai bun decât Firea), că dintre locuitorii Bucureștiului sunt și nemulțumiți, deși Bucureștiul acum arată semnificativ mai bine decât când m-am mutat eu din el. Nu e El Dorado, nu m-aș muta înapoi de bunăvoie încă, dar e mai bine.

Nu-l votez că vrea să continue guvernul cu actuala reprezentare politică, doar tolerez situația, pentru că altfel, cred ( nu înseamnă că dacă cred eu așa o să și fie) că cu alegeri anticipate vom avea o situație și mai nefavorabilă.

Acestea fiind spuse – povestea:

Nu e numai că Nicușor Dan e oarecum antipatic, în ciuda eforturilor lui de a puncta o glumiță, o ironie, o ăstea. Antipatia populară nu știu dacă vine doar din personalitatea lui, deși sunt sigur că auriștii cultivă aspectul ăsta, că văd pe toate canalele.

Antipatia diverge din ceea ce susține că reprezintă și vrea să facă, iar dacă o să fie învins, mai degrabă de acolo o să i se tragă decât de la freză, sau de la faptul că e rârâit.

Dumnealui susține că reprezintă alegerea care oferă confortul stabilității, nu anunță alegeri anticipate ci vrea să lucreze cu reprezentativitatea parlamentară curentă înspre rezolvarea problemelor țării, cum a făcut el la primărie.

Extraordinar, aplauze.

Problema e că societatea vrea schimbare, bă, cam toți vrem și mereu suntem păcăliți că ”acuma, mai stați p-aici un pic, că vine!”. Cam toți nu vrem să mai auzim de ”ăștia” care au fost, iar Nicușor ne spune pragmatic și calculat că ”nu se poate fără ei”, aproape axiomatic. Partea proastă e că unii dintre noi înțelegem de ce e așa, nu știu dacă cei mai mulți, dar și celor care înțelegem, nu prea ne convine.

Este așa că dacă vrem să-i înlocuim pe ăștia de acum, probabilitatea e că n-avem soluții mai bune și vor veni mai mulți suveraniști. Nu, n-o să fie userei, ăia s-au detonat cu subminarea Elenei Lasconi, care acum e oricum demisă și dacă și când își mai revin ăia în grațiile poporului, mai e. Nu merge cu anticipate în cateva luni.

Dar societatea vrea schimbare pentru că traseul de-acuma e unul neplăcut și negativ. Consistent negativ și doamne ajută să nu fie divergent negativ.

Și, cu toată matematica lui Nicușor, în schema asta tot negativ o să fie pentru o vreme. Iar expresia ”ghinion„ nu ne place.

Dacă ar fi doar atât l-am vota toți pe Simion fără discuții pe principiul – cum îți permiți, mă, să spui că faci tu nu știu ce, tot cu ăștia. N-auzi, Nicușoare, că nu-i mai vrem pe ăștia? Ești autist?

Dar nu e.
Problema e că dinspre AUR vin tot felul de valuri de informații false care să declanșeze antipatie din aia nejustificată. Că a luat notă mică la bac la română ( n-a luat), că se scarpină în nas, că e vaccinist cu cipuri, băi, că dă drumul la ghei peste noi, și alte marote care declanșează polemici despre lucruri cu care nu ar trebui să ne pierdem timpul.

Și mă uitam așa, la programul lor de guvernare. Al ăstora de la AUR. Care e foarte posibil să-i seducă pe cei mai mulți și-am să explic de ce.
Io, la vârsta asta, sunt oarecum hârșit. N-o să dau detalii, dar vorba aia, am reușit să miros și să evit mulți oameni periculoși, unii cu putere instituțională, n-are rost să deschid discuția asta acuma. Nu-s vreun mare șmecher ( nici nu mi-am dorit), doar destul de experimentat în treaba asta – e greu să mă prinzi cu vrăjeală ieftină. Că asta e programul ăstora de guvernare.
Problema e că, ca tot omul, și io vreau niște lucruri și cred că sunt posibile și necesare. Iar ăștia le-au scris în program. Evident că n-au scris cum o să facă aia, evident că să facă aia înseamnă niște consecințe și e OK, mi le-aș asuma, doar că ei nu. Dar, citind programul, poți vedea că oricine ai fi, ți-au promis ceva mai frumos decât acum, iar, în mai multe cazuri, promisiunile sunt conflictuale. Lasă că nu-s credibile.

Bă, dar cu toate că știu asta, o parte din mine vrea să creadă iluzia asta – că poate dacă l-am alege pe Simion, CEVA, din tot programul lor, din partea pe care o vreau eu, s-ar înfăptui. Și motivul pentru care vreau să cred asta e că nu mai e nimeni care măcar să pună problema așa și să vorbească despre alta – era Ponta, după ce a înțeles manevra și el – toți au venit efectiv cu măgării deșănțate de creșteri de taxe false restructurări și peste care nici pe ale lor nu le-au pus în aplicare. Am mai văzut asta în UK, dar aici sunt musafir.
Așa că am sentimentul ăla de ”bă, ăsta măcar promite asta”. Bineînțeles, pentru că vorbele sunt ieftine.
Așa că dacă eu care știu eu câte am văzut până acum am o scânteie în ochi, nu pot să-i judec pe restul care n-au de unde să aibă experiența mea. Mă rog, au experiența că au fost mințiți și futuți electoral de toată viața lor, dar asta nu funcționează acum înspre avantajul lucidității și moderației.

Ce ne face să ne gândim mai atent un pic e teama. Nu teama că ăsta n-o să se țină de cuvânt, nu. Bine, eu sunt sigur de aia, dar nu aia.
Unora le e teamă de el și de ce-o să producă guvernarea cu el în țară. Celor mai mulți, chiar și celor care își inving, sau ignoră teama asta și-l votează oricum. Și e justificată , dar incorectă.

Simion personal mă îndoiesc că o să vă facă vreodată ceva rău. Mă rog, poate te întâlnești cu el și te agresează cum mai face el când nu se stăpânește, dar asta nu merită prea multă atenție.

Regimul Simion, ar putea deveni – nu spun asta ca pe o certitudine, ci dimpotrivă, ca o incertitudine dar e generată uneori și de discursul lui, foarte des amplificată de interpretarea discursului lui de către opozanți și detractori, mai ales, că puterea e la el – ca un regim Charles Manson. Nenea ăla n-a omorât pe nimeni, personal.

Atenție, că nu pretind că știu eu sigur că o să fie așa, că așa e și schema cu îndoiala care subminează instinctul . Există o șansă și cu Simion cum există și cu Nicușor Dan, deși România n-o să fie condusă la fel cu oricare dintre ei. Deci există și diferențe mari.

Dar dacă câștigă alegerile și temerile se confirmă, nu de el ar trebui să vă fie frică, ci de fanii lui. Că asta e mereu problema. Iar fanii lui sunt colegii, vecinii, poate amicii voștri. Nu TOȚI fanii lui, doar unii care-s ușor de convins că ”cine nu e cu noi e împotriva noastră” și să prepare garnitura cu care se servește felul ăsta.

Iar la aspectul ăsta suntem toți vulnerabili de a fi numiți responsabili pentru prezentul care se va concretiza atunci, pentru că majoritatea noastră, indiferent de orientarea politică am cultivat , sau am asistat pasivi la o lume cu oameni vulnerabili, lipsiți de educație, lipsiți de coeziune socială, abuzați.
Iar cei care au făcut ceva pentru a avea o lume mai bună, de bună seamă că au avut rezultate modeste și n-o să conteze prea tare.

Oamenii ăștia au ceva de disputat. Ceva mai mult decât Simion, el doar călărește și direcționează valul și nemulțumirile lor. Și la un moment dat, poate vor avea ceva de disputat cu tine, sau poate își aduc aminte că au avut. Așa funcționează extremismul.

Chiar și cei mai puțin educați din lumea cu care am contact au prins în săptămânile astea ideea. Chiar și cei care nu știu ce-a însemnat fascismul în România, și care n-au prins următoarea schimbare către totalitarism comunist, au simțit un fior visceral săptămânile ăstea și un pic de frică.
Iar asta nu-i de bine, că frica a fost indusă mai ales din tabăra cealaltă.

Iar deciziile lor de vot, indiferent ce vor alege să-și ignore, sau să-și asculte instinctele primare cuprind această conștientizare – awareness. Poate că nu realizează că dușmanii vor veni de lângă ei, dar instinctul animalic a fost trezit undeva după turul 1, care a însemnat răcorirea justificată și binemeritată pe care au obținut-o dând cu jet ( cu noroc) candidatului PSDNL.

Indiferent ce alegem și indiferent de rezultatele ăstea, între opțiunile ăstea suntem prinși.
Și e rău, pentru că dacă ai putea ignora frica, alegerea ar trebui să fie între un om cu o experiență politică și administrativă de o anvergură mai mică, dar mai reprezentativă ( Bucureștiul are peste 3 milioane de locuitori, într-un fel sau altul, e o mică Românie), care preferă un mod de guvernare către acord, stabilitate și reținere în comunicarea publică – un pic aduce a PSD ( fără păruieli, fără scandalului de presă), dar semnificativ mai serios și dovedit capabil și un tip mai tânăr și mai influent, care pare să ralieze masele mai bine și cu un discurs rezonant, dar cu performanțe doar de imagine, în rest modeste și inclinații către administrație autoritară și scandal – manifestare a curentului Trumpist. Alegerile ar fi mult mai simple, că fiecare ar știi ce vrea fără să ia în considerare frica că ”dacă votez cu ăla, mai pierdem 5, sau 10 ani?”. O să mai pierdem 10 ani oricum.

Atenție, nu zic că tuturor le e frică – unii doar miros frica altora și se simt superiori și cred că vor beneficia de asta și cred că e bine. Nu e neapărat că au dreptate, unora e posibil să le iasă pe cur. Alții vor doar să asiste la prăbușirea unei lumi, pe principiul , ”dacă nu putem să schimbăm lumea, măcar să-i dăm foc”.
Dar ăstea sunt sentimentele dominante.