Duminică tot mergem, ori la Nero pișentru , ori la cai.
E frumos, civilizat, relaxare, mai pun eu poze, dar nu în decembrie, nu.
În decembrie ne uităm la soare pe fereastră și de-abia se ridică, la zenit, deasupra mall-ului și după aia se bagă înapoi la hibernare, pesemne că i-o fi frig acuma iarna.
Eh, lasă că trece și iarna asta pe nesimțite ca viața. Ce mai e până în aprilie, nu ?
Ultimul grătar pe anul ăsta s-a consemnat pe 22 noiembrie, sub umbrelă, că îmi stingea ploaia cărbunii altfel.
Eu sunt viteaz și aș mai fi făcut, dar să-mi țină cineva de urât, că e urât afară, aproape mereu .
