Inițial nu voiam să îl văd, că nici nu sunt fan StarWars , aveam și o lehamite de casting.
Înțeleg că trebuia să îl aducă pe Pedro Pascal, că e in serial – despre care nu știu nimic, deci cu ochii ăia am văzut filmul. Dar mi-am zis că plan, Sigourney Weaver chiar trebuie să joace în TOATE francizele SF? Și asta face, bifează un rol și în filmul ăsta.
Dar, trecând peste asta, mi-a plăcut. Efectele sunt bune, luptele mișto, scenariul este așa și așa, chiar m-am trezit dezbătând cu copilul pe tema metodei Deux Ex Machina de rezolvare a filmului, pe care copilul o dezavuează.
Eu i-am explicat punctul meu de vedere cu privire la cultivarea speranței dincolo de orice e posibil, în sufletul audienței , și la teoria balansului norocului, anume, dacă dai de 6 ori 1 pe zarul cubic , mi se pare la fel de normal ca a 7 oară să dai 12, pentru a balansa probabilitățile.
Nu e științific , dar sună just.
Peste toate îmi place enorm coloana sonoră. Așa da.
Si monștrii, aăă pardon, speciile .
Și este amuzant, nu neapărat în scena de mai jos, dar în general.
