Salina Turda înainte de 1 decembrie. Pensiunea Milexim

Altă idee “originală ” de-a mea. Gen, hai sa mergem la salina Turda, cea mai mișto din țară și plm.

Bine ca nu am avut ideea măreață de a merge pe Valea Prahovei la “prima” bulgăreala ,  un loc pe care îl evit sistematic,  fiind singura zonă în care găsesc de cuviință să se relaxeze 80% din bucureșteni.  Am auzit că se stătea mișto pe DN1.

Când cauți cazare la Turda,  găsești în mare două lucruri atractive:
Castelul Printul Vânător Dracula și pensiunea Milexim. În rest chestii comune.

La printul vânător era cam ocupat,am mai găsit ceva interesant în Cluj, Domeniul Regilor,  și acolo plin, așa că,

La Milexim.

Am sunat la ei sa rezerv pentru doua cupluri. Au zis ca au doar un junior suite și un apartament rezidențial.  Ma rog, pe lângă niște camere la mansardă.
Așa că pe astea două le-am rezervat.
Pe două nume: reprezentanții masculi ai celor două cupluri.

Ajunși acolo primii,  celalalt cuplu a cerut camera lor confirmând ca eu urmează sa apar pentru apartament. Șoc și groaza fetele de la recepție au găsit rezervare doar pentru junior suite,  pe ambele nume. Ardeleni sau ce?!
Ma rog, au zis ca mai aveau încă un junior suite ( când am sunat eu nu aveau) și ca mă cazează acolo. Când m-a sunat și mi-a zis asta  am bănuit că în dulcele stil clasic au dat apartamentul altcuiva și plm, știu în ce țară trăiesc deci surpriza nu e chiar mare.

Ajuns la recepție le aduc aminte ca ” știți,  eu am rezervat  un apartament rezidențial,  dar am înțeles că… ”

– Da, sunt de fapt două camere la fel,  dar nu e nicio problemă, spune gagica de la recepție.
Eh, pai dacă ea a concluzionat asta pentru mine am luat cheia și m-am dus pe cameră,  ni e ca și cum ar fi fost musai sa stau în apartamentul vieții.

Bă și la drept vorbind, nici junior suitul nu a fost rău,  gen recomand. Nu știu cat de fancy e apartamentul dar unde am stat a fost ok.

Se văd însă niște aspecte. Faptul ca au încercat sa dea o nota de lux / rustic și în mare arata bine,  dar la anumite detalii au dat cu palma în căcat.  Ca altfel nu erau români.

image

Să luăm de exemplu acest telefon clasic. Da, este telefonul camerei și avea ton, nu e doar de decor.

Mi se pare ca se potrivește foarte bine cu peretele galben auriu și cu patul cu ornamente  clasice.

Și cu masuta pe care stă.  Chiar frumos.
Superb asortat cu intrerupatoarele ieftine din spatele lui. De aproape se vede kitschul

image

. Nu e neapărat nașpa sau rău ce au făcut ei acolo. E doar păcat de restul banilor dați pe restaurat mobila veche.  Au chestii chiar mișto. Lumină cu cartela și întrerupător de DND. Foarte tare.

Patul,  cuverturile și panoul care îl încadrează se asortează.

image

Și tabloul-sculptura care îmi speria nevasta  se integrează în

image

peisaj.

Ușa de la baie,însă,  din termopan alb,  cu oglinda pe ambele părți, pare din alt film. Unul cu o cameră de hotel ieftin, făcut la

image

grămadă.

Din nou, nu m-a deranjat cu nimic,  a fost foarte ok și as putea sa mai stau în camera aia de 100 de ori ca nu sunt fandosit, dar nu înțeleg logica.

image

Dulapul asta nu era tocmai restaurat extraordinar, rămăsese cam multă “patina a timpului’ pe el, dar nici asta nu arăta rău, sau deplasat.

Aerul condiționat, iarăși,  nu era din același film, dar dacă stai vara acolo sunt convins ca te bucuri ca exista și nu îți mai pui problema c

image

a nu se asortează.

image

image

image

La restaurant au din nou o temă rustica,  din nou poți ocazional observa kitschul, dar o treabă e clară: gătesc bine!
Fără loc de întors.  Am mâncat o saramură de crap, mai

image

fără sare, dar tot bună.

La micul dejun părea că au fost oarecum depășiți de numărul oaspeților cazați,  deși nu erau încă full,  dar dumnealor având orarul de mic dejun  7-10, era cam aglomerat capătul 9-10.
Dar a fost bun și era mai mult decât un bufet suedez. Cu cafeaua erai servit la masa, cafea de automat, mult mai buna decât ce găsești în general la un hotel, chiar dacă era mult prea tare pentru gustul meu.
Care beau de obicei mai latte. Care era

image

preparat reparat  excepțional la cerere.

Aveau un mic ochi de apă ca priveliște de restaurant cu pești coi ( cred ca cu “Y”,  dar tot un drac e) și carasi voalati.

image

image

“Resortul” încearcă să îți ofere una-alta ca să stai la ei. Au o masa de tenis și una de biliard. Singurele pe care le-am putut folosi, căci piscina  de dimensiuni gen 4×7 metri, sau asa ceva era oarecum plină – nu aveai unde sa iti lași chestii pe margine, iar în saună erau deja mai multe persoane decât maximul cu care m-aș fi simțit acceptabil de confortabil.

Și cam asta e tot.  Că în afară de faptul ca ești în Turda,  orașul celor trei mistere: curve, praf și bariere – ,  oh wait, nu e nici Turda,  e Câmpia Turzii, ești vis-a-vis de fostul combinat Industria Sârmei.  Priveliște “superbă “. Not.

image

image

image

…și ca să continui povestea cu ei,cum luam eu masa de seara compusa din vin fiert ieftin, dar nu prost sa te doară capul a doua zi,  la restaurantul lor, ma sună cineva de la pensiune.

    Că cică am rezervat un apartament rezidențial și ca dacă mai ajung să onorez rezervarea. 
  Nu eram sigur dacă e genul de glumă ardeleneasca,  sau sunt handicapați.  M-au lămurit ca nu sunt prea inteligenți.  
Și totuși am fost mulțumit de serviciile oferite. Foarte.

La Salină


Dimineața,  adică pe la 11:30, după check-out,  am plecat val vârtej la salină.  Cu viteză maximă m-am întors înapoi ca uitasem ceva la ei, pe care l-am găsit. Cuminți.
Am revenit la salină.  Parcarea e “amenajată ” ca la aproape toate obiectivele turistice din România. Adică se parchează la liber pe marginea străzii – pe distanta de 500 m în toate direcțiile, normal.

Aici am sa fac o comparație. La Ocnele Mari,  salina mult mai puțin celebră,  au organizat niște spatii drept parcare și sunt niște neni care te ghidează unde sa parchezi.

Eu am parcat offroad, ca să fie mai aproape de salina. Romanian Style, normal. Totuși nu aveam eu patent nici pe ideea asta.
Dar asa am văzut limitările mașinii pe mocirla în pantă și teren denivelat.
Mi-a fost dificil sa întorc.  Am rămas suspendat de o roata de spate iar rotile din față cam patinau pe loc. La un momentdat nu ma ma mai miscam in nicio direcție.  Asta e un moment nașpa în viața unui offroadist. Să nu se mai miște mașina niciunde.
Contrar intuiției, nu am ieșit din situație cu diferențiale blocate și cu ESPul decuplat, ci cu el cuplat. Observând ca diferentialele blocate nu transmit mișcarea chiar la toate roțile.

În salină se coboară cu liftul sau pe scări.  E douaj’ de lei intrarea. Mă,  ce sa zic, e mai mult înaltă ( adâncă)  decât lungă,  ceea ce o face sa arate bine, dar e cam inghesuita.

image

Iluminatul e de efect. Lacul interior cu bărcuțe la care stai la coada vreo 20-30 de minute, iarăși e de efect. Roata “panoramică ” e un capriciu nefolositor.
Mesele de tenis, pista de popice sunt înghesuite și ineficiente.

Iarăși compar cu salina de la ocnele mari, care e de multe ori mai încăpătoare,  are multe mese de biliard,  tenis și pistă de carturi. Nu arăta însă asa de spectaculos în poze.

image

image

image

image

image

Mai sunt niște chestii de vizitat,  atractive doar pentru o excursie cu școala.
Sala crivacului,  sala ecoului și oesirea la Turda noua care se face printr-un  tunel lung.

image

image

image

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.