Asigurări și leasinguri: Nu poți fi stăpân pe banii altora, dar pot fi alții pe banii tăi

Că de ce îmi place viața pe pula mea – live by the sword, die by the sword, în cazul meu trăiesc trăgându-mă cu curul pe răzătoare și o să mor la fel.
Preambul

Nu vreau asigurări – am RCA, că mă obligă legea și pentru că cred că e normal ca despăgubirea pentru potențialele pagube produse de mine altora să depindă de dacă am eu bani atunci sau dacă pot fi executat de ceva. Și mă protejez de avocații altora. Deși uneori mă gândesc că ar fi mai bine așa, că poate ceilalți din jurul meu ar fi mai civilizați și nu s-ar purta ca și cum tabla subțire din jurul lor e o armură de teuton medieval.

Cel mai mult am stat cu vreo rablă în service, când am reparat-o pe un RCA. Dar cel mai mult știu pe cineva care a stat cu o rablă în service care a reparat-o pe CASCO. I-au dat ăia de la CASCO mașină de schimb, o răpciugă, dar bună și aia! – dar a stat mașina aia 3 luni, ămpulamea. Am auzit și mai mult în situații mai complicate dar nu cunosc personal și nu vorbesc.

Domnul care mi-a vândut mașina mi-a oferit respectuos soluții de asigurare CASCO .
Și tot respectuos, am refuzat.
Ofertelele: Groupama 2273 de euro pe an , suma asigurată 44521 – sub cât am plătit eu pe rablament, gen semnificativ sub. E ca și cum mi-ar impune franșiză de daună totală de 13% ÎNAINTE de franșiza de daună totală.
Dacă aș fi ales franșiză de daună parțială 300 de euro (cred că per eveniment) costul ar fi fost redus la 1745 EUR – doar CASCO nu și RCA, ca să fim preciși. Încă o franșiză de 10-20% de daună totală nu prea mai are sens că pe urmă suma despăgubită scădea sub 80% din valoarea mașinii.

Știu, unul ar putea spune – păi bă, poate mașina ta nu face cât ai plătit tu pe ea – și știi ceva ? POATE, dar oferta de asigurare era făcută de cel care mi-a vândut mașina, cu garanție și tot ce trebuie. Și la daună totală sau furt, aș vrea una tot așa, nu una ”comparabilă” ( linkul descrie gunoaie de mașini mai ieftine, care în aparență sunt la fel, la o privire superficială) – altfel PENTRU CE PULA MEA dau banii pe asigurare? Gen spune-mi, în pula mea, cât e prețul asigurării pentru toată mașina și văd eu dacă trebuie să discutăm de franșize. Labă. Dar asta nu e tot.

Din informațiile mele de pe surse, pe care nu le divulg, Groupama e unul din asigurătorii auto cu probleme la plată ( întârzieri, litigii ) sursele vin din domeniul cesiunii de creanțe, iar eu unul n-aș face la ei vreo asigurare alta decât RCA FĂRĂ decontare directă, că dacă e cu decontare directă vreau la un asigurător care chiar tratează astea în serios.

Și nu e nevoie să mă credeți pe cuvânt, vedeți ce zice un domn ( nu-l cunosc, nicio legătură, doar am citit ) despre experiența lui cu Groupama și cu compania de leasing.

Io, pe banii mei? Nu merge taică așa ceva, nu facem din astea.

Cel mai bun preț l-am primit de la Omniasig, care, din sursele mele, se încadrează tot în categoria asigurătorilor cu probleme la plată. 1105 EUR ( ei calculaseră 1163 în 3 rate, nu știu de ce, că eu nu-s genul cu rate și nu m-au întrebat, dar nu contează) cu franșiză 10% la daună totală și furt. OK, dar tot cu o franșiză de 11% preaplicată, din suma asigurată.

Mulțumex, nu. ORICUM nu făceam la ei, că eu fac asigurări la care-s eu beneficiarul de facto, gen CASCO, doar la din ăia care plătesc rapid și fără prea mult futai, că pentru aia le dau banii.
Unii despre care știu că plătesc, în general, sunt ASIROM. De la ei a venit cea mai interesantă asigurare, pe care însă nici pe aia n-o pot accepta, explic. Tot subevaluată e și la ăștia mașina, deși un pic mai puțin.
Asigura nu include franșiză de daună totală, dar include franșiză de furt 10% la furtul din România și 20% la furtul din afara României, iar la mine ăsta e un risc important, că am traversat deja Europa odată și până citiți e posibil că și-napoi. Iar la caz de furt în afara României aș primi înapoi 36,720 de Euro , iar prima propusă de ei raportată la suma asta despăgubită e undeva aproape de 6%.
De ce ziceam că e interesantă. Aveau o opțiune de o mie jumate ( 1497) de euro pentru asigurare cu condiția acceptării reparațiilor în service multimarcă partener ASIROM. Tot scump, dar cu franciză 0% la daune, de la unii de care știu că plătesc, e cea mai bună ofertă. Doar că nu o agrează ( de aia nu e trecută ca agreată de Client – clientul nu-s eu, în cazul ăsta) reprezentanța, că ei oferă garanție și , evident, că pentru garanție, au pretenții cu privire la unde faci reparații – și pot înțelege, până la un punct. Mă rog acolo zic ”Service Reprezentanță ( partener Asirom) ” nu știu dacă la suma asta aș vrea să mă intereseze parteneriatul lor cu Asirom sau nu, presupun că cei de la care am cumpărat eu mașina sunt parteneri – no me importa. 2139 de euro sunt mulți bani.

Printre cei mai de încredere asigurători pe care îi știu eu sunt Generali. Preț comparabil cu ASIROM, dar condiții mai cinstite. Aveau o franșiză la mișto pe daune parțiale, și una de 10% pe daună totală, dar o valoare acoperită mai aproape de prețul de achiziție. Cel mai.

Ce e și mai amuzant e că oferta nu e valabilă pentru mașini cumpărate în leasing – nooo, ăia trebuie jumuliți, taică! Bravo, educativ!

Ideea e că dacă voiam mai mult decât iluzia unei asigurări bune – undeva la 2100 de euro – adică 11046 de lei, dacă mai există bani românești pe undeva.
Mult! Nici n-am intrat în zona de ”ați efectuat modificări constructive la mașină?” Da, praguri/ trepte de 1000 de euro, eftin, mai puneți 50 de euro la asigurare, hai, că 5%.
Primul hater ar putea zice că ”dacă nu-ți permiți de ce ți-ai luat, bă mașină așa scumpă”. Iar răspunsul pe care îl anteprezint e:
-Bă, săracilor, eu am cumpărat mașină DOAR ATÂT DE SCUMPĂ, că atâția bani îmi permit să pierd și să nu rămân sărac din cauza asta. Gen de aia n-am una de 100,000 de euro, că la suma aia e un risc destul de mare și nu pot decât să-mi imaginez că asigurarea ar costa 4000 de euro pe an. Și cred că e limpede că dacă nu vreau să sângerez 2000, nu vreau nici 4000. Și nu, nu sufăr că n-am mașină de 100,000 de euro, deși mi-aș permite prețul – așa la ”banul jos” nu leasing. Că leasing îmi permit probabil fizic și la Bentley, doar că nu-s bolnav la cap să vreau să plătesc atâta pe o rablă și nu mă interesează să impresionez pe cineva anume.

Așa cum i-am zis și domnului dealer, în poziția asta mai am bani să mai cumpăr cam altă mașină la fel, la un caz de ceva. Nu-s sigur că aș face asta, că na, după ce pierzi 50,000 te mai gândești, dar nu aș rămâne, într-o asemenea situație – cum se zice acuma mobility challenged. Sigur, ar fi un inconvenient, ar fi neplăcută situația, dar ținând cont că mai am încă o mașină – aia veche, încă funcțională, fără să am nevoie să o vând nu mă simt pus la colț.

Și următorul atac de la un hater ar fi – da, coaie, dar nu își permite toată lumea asta.
Așa e, că nici eu nu mi-am permis. De aia, când nu mi-am permis am condus o rablă foarte ieftină, apoi una, doar ceva mai scumpă.
Că de ce zic eu asta.
Că uite, prima daună.
Vedeți voi bordura asta dintr-o parcare sugterană din Paris? Mai multe despre asta în curând…

Eu n-am văzut-o. Veneam de pe gang de la lumină, la întuneric, normal că aveam faruri, dar bordura a rămas în urmă și sub mașină și nu o vedeam nici pe cameră. Eram prea aproape de ea și m-am proptit în.

No biggie.

Mă rog, un pic biggie.

Trebuia să fiu mai atent, desigur, dar atâta am putut io la ora aia.
M-am enervat? Desigur.

Să zicem că aveam asigurare. Mergeam să fac constatări, pierdeam timp, asta mă enervează, și presupun că o reparau și după aia îmi măreau prima de asigurare pentru la anul că eram cu Malus 1. Și unii te ating și la RCA, funcție de firmă. Nu știu ce și cum, nu mă interesează.

Ce predic e ce predic mereu.
Cei mai mulți oameni cred că n-au de ales, fără să se uite cum s-au pus singuri în situația aia.
Unii chiar nu au de ales, dar eu cred că trăim într-o lume modelată de niște tipare care arată ca niște corsete în care majoritatea intră singuri,

În ceea ce mă privește, nu există că mașina e atât de scumpă că trebuie să o asiguri cu CASCO care să te jupoaie și care se poartă cu tine – când trebuie să te servească – ca și când ai fi de vină cu ceva.
Eu n-am / n-aș avea nimic cu asigurările, în general, dar nu se pune problema vreodată să le dau unora bani, care să mă trateze ca pe un infractor, sau să mă țină la coadă, că nu știu ce . NU!
În unele cazuri înțeleg că e contraproductiv – când sumele pot fi enorme, tot datorită sistemului în care trăim, gen asigurare la casă.
Dar nu există bă – să-mi cumpăr mașină care costă câți banii mei pe 6 luni / 1 an – ca toată lumea pe urmă să mă trezesc că ”am belit pula dacă se distruge” așa că trebuie să le dau bani unor hoți care să îmi aline teama asta cu promisiuni pentru o rată anuală care înseamnă procent semnificativ din valoarea bunului. Bă, pula mea, bă.
Cum ar fi asta.

Și da, în caz că se întreabă haterul din tine – dar ”în cât timp ai făcut tu banii de mașina asta” – nu-s mândru de mine, că e mai mult decât munca mea pe-o lună, dar după ce scad deducerea de TVA pe motiv de achiziție pe firmă e mai puțin decât munca mea și a soției pe-o lună – mă rog, mă laud, pe una din cele mai bune luni de cu un an înainte, c-am zis c-aveam deja banii. Și eu doar o strâmb ( și-o repar) dar de folosit o folosim amândoi.
Și dacă nu era așa, nu o cumpăram.

Am cunoscut mai mulți oameni angajați în leasinguri/ credite, care au babardit rablele – și încă plăteau ratele la epave -adică mașinile erau cu dosar de daună, nefolosibile, unii de-abia începuseră, iar la aceia situațiile erau cele mai amuzante, pentru mine, pentru ei nu – că aveau dat ceva avans dat gen 15% Plătiseră rate de încă gen 15-20% din mașină ( care în practică erau ceva mai puțin că aveau și dobândă înclusă), plăteau asigurare de circa 5% din mașină anual, impusă de creditor, iar la evenimentul de daună totală au primit pula în mână, că era cu franșiză minim 10% și cu sumă asigurată subevaluată, sau evaluată na, în jurul valorii creditate, practic asigurarea acoperea baniii creditorului, nu pe-ai lor. SUGI BĂ, PULA, BĂ! Nu există așa ceva, am spus eu mereu, dar lumea nu, că ei au altă părere, că ei sunt șmecheri și pot beneficia ACUM de ceva ce altfel cred ei că și-ar permite doar foarte- foarte târziu.

Pe undeva poate că au dreptate, că uite, eu și soția am ajuns la pisti 40 de anișori până să ne plimbăm cururile noastre și ale familiei într-o coreenările ( că nu știu cum se zice la chinezărie din Korea) mai scumpă așa – nici măcar n-am ajuns și noi la Mercedes, BMW, darămite la Bentley și Aston. Dar nici nu simt presiunea de a ajunge acolo.
Nu am simțit-o când circulam cu Fordul de 10-14 ani, nu am simțit-o când ne-am mutat în UK și am cumpărat o rablă de 3000 de lire, nici acum când avem le coteț – OK, mint, simt un pic de presiune să caut ceva mai acătării, dreacu, dar mai durează, că nu suntem încă acolo și nu e nicio problemă.

Și crede-mă că, așa cum nu e pentru mine nicio problemă nici dacă aș muri mâine, nu ar trebui să fie nici pentru tine.
Ce ar fi o problemă, ar fi să fiu convins și prostit că-s de fapt constrâns ( de propriile mele convingeri) să semnez o sumă de contracte contorsionate împotriva mea, ca după ce sunt jupuit de bani, să fiu nevoit să lupt împotriva contractelor ălora, pe care eu le-am semnat, și peste toate să rămân efectiv în curul gol.

Pentru iluzia că cineva mi-ar fi dator cu o rablă, sau cu un bun scump, pe care nu-l mi-l permit decât cu scheme.
Repet, nu văd o problemă în a plăti asigurări, dacă asta vrei și ți se pare o idee bună.
Zic că în condițiile în care operează asigurătorii azi, mai ales în România, adică mai ai nevoie de un avocat să reușești să faci enforce la contractele ălea și sunt oricum dezavantajoase că așa le-ai semnat, personal nu văd ce și de ce aș vrea să protejez.