Colindam, colindam, pe teme de razboi.
Cică, auzi ca e ilegal să dai cu petarde.
Da’ poliția e cu noi, ISU e cu noi, lanseaza si ei. Nu sunt în timpul serviciului. Și nu, cu petarde nu pornești incendii , deși tehnic e posibil , mai ales daca ești retardat. Însă cu petarde ai alte beneficii, te arzi, rămâi chior , surd, chestii de finețe, zic.
E din ciclul #noivremschimbare si “să se revizuiască, primesc”.
Poveste de demult
Colindeții , în esență sunt rasplata primita de colindători, iar colindele sunt în teorie creștine , la fel cum mai auzi babele zicând cum că comunismul ar fi în esență bun.
Practic , e altfel. E vorba de un obicei care se ține în seara și noaptea de 23 decembrie , iar in vechime ( pe care nu am prins-o , dar spune tata ) se ținea până la 10 dimineața în zona mea, dar satele s-au despărțit și-au paralelizat un pic colindul , că dura prea mult și era nesănătos , mai ales pentru ficat.
De când mă știu eu , se merge din casă în casa, de principiu , tot satul , fiecare la fiecare , însă grupat , nu fiecare de capul lui. Tot satul pleacă, carevasăzică de la un capăt după o schemă bine știută, că satul nu e liniar, din casă în casă , până la ultima.
Tot satul e un termen generic , că sunt două inconveniente.
Unul e ca se începe pe la 6 seara și se termina după miezul nopții , iar nopțile de decembrie de obicei sunt înghețate , nu e ca și cum ar fi ușor să bântui 6-7 ore din casă în casă.
Al doilea , mai mare , ar fi ca colindatul asta e retribuit atat cu covrigi , eugenii , mere , biscuiți , gogoși de ronțait si parcă și turtă dulce am găsit a doua zi prin tolba de pradă – o punga de plastic – cât și cu lumânare și în unele cazuri chibrit , – sa se lumineze sufletul morților , că e inclusă și o pomenire a morților în ritual.
Dar cel mai important, pentru păstrarea sufletului cald, în numele morților firește , se servește vin ( de preferință fiert).Unii servesc și țuică fiartă, asta dacă vrei să-ți bați joc de-a binelea de colindători. Gen, la câte case crezi ca poți sa bei cate un pahar de vin, la prieteni se cade să bei mai multe , iar în sat toți sunt prieteni . Așa că e deosebit de dificil de crezut că poți începe colindul la prima casă , să “servesti” un pahar de vin la fieștece casă și să reziști până la final. Adică îți trebuie ceva antrenament , nu e pentru oricine sportul ăsta.
Am reușit o singură dată in viața mea ( tinerețea și păcatele ei ) să ajung până la final și să beau respectabil, dar nu la fiecare casă. Și eram vai de lumea mea. În rest , de ori de câte ori am încercat sa fi un bun colindator și sa onorez fiecare casă cu un pahar de vin, am sfârșit învins, terfelit , tăvalit și am ajuns acasă targă, din fericire nu pe targă.
Poate vă întrebați dacă – și vă spun eu preventiv că nu, colindatul nu e exclusiv pentru adulti, gen 18+. Copii, laolaltă cu oameni la orice vârste colindă, copii supravegheați sau nu, sunt rugați cu vin – că ce să pățești de la un pahar de vin , adulții sunt rugați mai insistent, asta e diferența – copii care vad oameni căzând lați lângă ei , copii care până la urma cedeaza și ia un pahar de vin , sau mai multe , din când în când copii care-și vomită creierii.
Zilele astea sunt mai supravegheați decât mine în copilaria mea, beau mai puțin decât obișnuiam eu și ajung în general mai sănătoși acasă. Din punctul ăsta de vedere.
Colindul în sine e compus din 3 urări simple:
1) Întâi Bună dimineața la Ajun, într-un ceas bun!
2) Al doilea Bună dimineața la Ajun , într-un ceas bun!
3)Al treilea ….
Și gata! asta e tot . Intră toți în curte , se face un cerc al celor mai onorabili reprezentanți ( considerând cele enumerate mai sus), strigă urarea, după care se îndreaptă către ieșire.
De ceva ani s-au gândit pesemne ca e prea simplu și mai vin niște neni cu acordeonul și mai cântă una alta, nu neapărat legat de colinde, lăutari style.
E așa de când au apărut petardele. Legea n-a schimbat nimic aci. Îmi aduc aminte ca inainte de colindeti , pe cand eram prin scoala generala , era musai sa ma aprovizionez macar cu o cutie de 100 de petarde d-alea mari. Cateodata nu gaseam, daca nu ma miscam la timp si luam si d-alea mici ca aia era. Nu erau legi, dar lumea înjura, ca și acum, iar ăia de vârsta mea eram încă mai drăcoși ca ăia care au acum vârsta mea de atunci. Aruncam cu petarde like there is no tomorrow. La fel se face și acum.
Diferenta e că lumea s-a obișnuit cu ele. Și că acum părinții ( copiii de atunci) le aprind puradeilor lor petardele, le oferă. Tata ma certa și spunea că nu îmi mai dă bani și pula mea.
Pe de alta parte copiii de azi sunt mai conștienți decât copiii de acu 15 ani, chiar și în varianta lor adultă.
Noi indesam petarde în cizmele oamenilor beți, în pungile cu covrigi, în oalele cu vin, în cuștile câinilor de nu îți mai venea să ții colindeți știind ca aia care te colindă sunt gherilosi jihadisti.
Și totuși ăștia tineri au niște petarde pentru care SRI-ul i-ar aresta drept teroriști ( clipul de mai sus) , mai ceva ca pe capiatul iredentist.
Unele cărora le simți în stomac unda de șoc. Care când bubuie fac gaură în pământ și scot iarba și florile din rădăcini.
Să fi avut armata română așa ceva la Stalingrad în WW2 s-ar fi căcat rușii pe ei și n-am mai fi ajuns rușinea alianței.
Vedeti voi ceața asta? Nu, nu e fum de sobă, nici condens, e fum de petarde, plin de sulf și alte gaze toxice cu care copiii trebuie învățați de mici ca nu știi când vin rușii.
Și da, în condițiile astea am dus copilul de mână până pe aproape de final, că la final va trebui să ajungă cu propriile puteri, în această călătorie inițiatică și suprarealistă.
S-o spun pe aia dreaptă, m-a cam dus el de mână.
Îmi place, nu mă aștept să înțelegeți,iar simbolismul laic nu are legătură cu nimic religios, cu spiritul Crăciunului sau cu ce mai vedeți voi la TV.
