M-au chemat aia de la banca sa-mi dea noul card . Cam devreme, dar cica sunt probleme cu cipurile. In fine , oricum ma ameninta bateria de la tocăn că se termina, asa ca m-am dus pana la ei.
-Pai da. Cartea de identitate sa mi-o dati.
-Aham.
Desfac portofelul , ma duc la locul stiut . #Nue. Mai caut eu , dar degeaba. Soc si groaza, gen! Le spun ca #nue si ca ma intorc acasa sa-l caut. Stiti voi melodia aia cu “mi-am pierdut buletinul?”
Era la radio cand am plecat cu masina spre casa. Nu e vorba , mereu e. Cu siguranta cineva isi pierde buletinul in timp ce o asculta. In timp ce fredonam cu simtul raspunderii , ma gandeam unde dracu’ sa fie.
Cat am fost acasa , gen in sat , s-a mai jucat copilache ăl mic cu portofelul. De vreo doua ori am recuperat tot , dar copilul se furiseaza mai ceva ca Smeagol. Nici nu mai stiam exact ce-am facut si cum s-au desfasurat ostilitatile. Ehm , asta e, vad eu.
Peste vreo 3 zile l-am sunat pe tata , l-a cautat si l-a gasit . Mi l-a trimis , oarecum. Oarecum ca e la frate-meu. Zic , nu e bai . Ne-ntalnim noi.
L-am lasat uitat si i-am zis nevestei sa ia tokenul cat mai are un gram de baterie si sa puna niste bani in contul cela, sa mergem sa ii scoatem , pana nu se gata cardul. Mi-a zis ca e blocat. Cineva , presupun – copilache cel mare , sau cine stie , poate tot cel mic, s-a jucat pe partea de pin :D.Mno, acu’ chiar am nevoie de buletin.
Ieri se juca iarasi copilul cel mic , cu unul din telefoane. Gen al meu personal. I-a scos bateria, a lins-o de nu mai mergea. L-am luat si l-am pus la incarcat. Azi voiam sa sun. Nu mergea. Ma uit de ce, cica problema cu sim-ul. Dau sa-l scot dar #nue. Probabil ma costa 15 lei la Telekom sa iau alt sim. Mai am un telefon.
Asta e. Pe sistem #norvegian, ca cica asa e acum la moda.
Vreau sa traiesc 1000 de ani, asa ca :
