Dacă nu mai merge ITul ma apuc de amenajări interioare. Cred că aș face foamea o vreme, dar ma skilluiesc eu până la urmă, ca munca l-a creat pe om, parcă așa era clișeul.
Copilul cel mic a făcut ca Tarzan pe draperia din birou și a picat cu tot cu suport și jumătate de tavan.
Copii…
Așa că rămas cu nevoia de a repara am pus mâna am întins într-o seara niște glet cu un șpaclu de au rămas niște valuri și niște stalactite mai ceva decât la Peștera Muierii. S-a uscat în vreo trei zile cât am fost plecat, după care am tras-o la șmirghel, doar din ăla de granulație mare (80) că mi-a fost lene și lehamite să mai finisez o dată. Trebuia să mai dau o mână de glet, dar iar mi-a fost lene așa că am dat o mână de lavabil mai vechi și concentrat ( de trecerea timpului) , cât să arate nu perfect, că nu am răbdare de perfecțiune, cât suportabil.
Eh și a venit vremea găurilor. Anterior suportul ăla a fost lipit cu niște pastă adezivă de tavan, cam ca siliconul, dar altfel.
Cică d-ala care ține multe kile și plm. A ținut el ce a ținut, până a picat la testul de stress maxim.
Eh, am luat niște dibluri, de 8mm grosime ca am copii nazdravani și mai mult de 8 nu poate minunata scula skill, fizic prin beton.
Acum, conform bibliei masonice a agentului sub acoperire în arta sacră a bricolajului e o blasfemie să încerci să dai găuri pe net cu orice scula care nu e Bosh Albastru sau Makita, că se știe că doar alea sunt scule, restu’ e rebuturi.
Serios, întrebați pe net.
Dar pentru că sunt un eretic alienat de zgârcenie de la credința dreaptă a bricolajului, mi se fâlfâie și m-am pus pe găurit. Sportul preferat al românului locuitor la bloc.
În prima gaură, pe la centimetrul 4 am futut burghiul de 8, ăla din setul mașinii. Da, da știu că-s proaste, că visați numa’ d-alea cu cap vidia de te costă să dai o gaură în tavan mai mult de cât te costă să fuți la curve de lux, dar uite că am mai dat găuri în beton și bolțari din beton super tari cu ele și nu au avut nimic. E drept că nu am încercat în betonul unui bloc comunist din ’83.
Care zice ca blocurile comuniste nu sunt construite solid , mă-sa e proastă.
Am început a doua gaură cu burghiul de 6 mm grosime și a trebuit să închei lucrarea pe la centimetrul 2 și jumătate.
A doua zi am cumpărat încă două burghie și dibluri mai mici, de 6, că mă cam durea încheietura.
L-am întrebat pe ăla dacă are ceva #bundetot dar pentru mandrina ieftina sds ( de aia de se înșurubează cu mâna) .
Mi le-a dat pe astea.7 lei amândouă.
Și mi-a dat și un sfat bun. Mi-a zis că prin beton se dă gaură cu mașina turata la maxim, nu la minim, ca mine. Doar la fier faci pe minim.
Bine, eu dădeam turația la minim că nu mă țin la mașină și că mă aleargă pe tavan, gen.
Zis și făcut. Cu burghiele ăstea și mașina turata bine, a mers ceva mai repede și fără alte costuri.
În timpul ăsta nevasta a făcut curat de vreo 4 ori, eu m-am umplut de mizerii pe haine și în cap tot de atâtea ori de mi se usca pielea insuportabil și nu îmi mai reveneam nici după baie, iar parul stă și acum de zici că-s curentat. Bine, asta s-ar putea să nu fie de la praf.
Asta ca să n-aud pe careva că nu-mi iubesc eu copiii. Nici măcar o curea peste cur nu i-am dat, nicio urecheala, nici ceartă nici nimic. I-am arătat că m-am supărat, vreo 1 minut și aia e.
Și ca să nu vă mai aud că nu poți face treabă cu scule de amatori.
Bine, se cam blochează burghiele în mandrina, dar aia e, bat puțin și finuț cu patentul în ea și se desface.
Da, e o mizerie ieftină și nu o recomand eu pe asta în special, dar la fel ca și alte mizerii merge. Până acum am dat vreo 20 de gauri cu ea în 2 ani și cred ca e mai mult decât media în mediul urban românesc. Pe linie de amatori, normal.
sa dai gauri in tavane e blestemul lui satan. stai sa vezi cand trebe sa faci strapungere in ceva casa de aia de o mie de ani si sa iesi in pod. iesi, scoti burghiul lung si prin gaura se scurg o jumatate de secol de resturi de cadavre de sobolani si puii lor si toate balele lui belzebut. don’t worry, un skil de ala fix pentru 20 de gauri la doi ani e gandit.