Primesc viralul asta pe facebook :
Bravo. Imi aduc aminte din tineretea mea de pieton. Din momentele mele de vitejie . Am fost lovit de masini traversand strada de 5 ori pana acum. Iar odata am intrat eu intr-o masina. Pana acum vreo 10 ani , ca de atunci nu m-a mai lovit nicio masina.
I. In liceu.Tico.
Treceam strada pe trecerea de pietoni pe verde , in apropierea unei intersectii in “T “, traversand piciorul T-ului dinspre partea in care masinile erau oprite inspre partea unde masinile care faceau dreapta aveau verde. Trecerea nu era pusa fix in buza intersectiei pentru a nu face masinile buluc in intersectie,dar asta le dadea si timp sa dea pedala pana ajungeau in dreptul trecerii. Asa m-am vazut ajuns pe sensul unde veneau masini in fata unuia cu Tico, care ii dadea cox. Ce sa zic , cand mai avea 2-3 metri de trecere a dat el in frane, dar nu stiu daca stiti cum franeaza masina aia . L-am vazut, m-am speriat si in loc sa alerg in directia de traversare, sau macar inapoi, dracului, am alergat in directia de deplasare a Ticaretului. 1, 2,3 m-a prins :). M-a luat pe capota , dar nu am patit nimic. In timpul liceului oamenii sunt nervosi , asa ca i-am futut un picior in usa si am plecat.
II. Tot in liceu – Am intrat eu. Dacia Break
La o trecere similara, dar undeva unde nu era semafor , in sens invers – adica traversam intai partea cu masini care faceau dreapta si apoi partea cu masini care intrau in T, m-am asigurat la primul sens , dupa care ma uitam intr-o mizerie de telefon Alcatel OTE ( nu smartfon) , nici nu mai stiu la ce, prin meniu ceva. O masina s-a bagat si a oprit pe trecere ca nu putea intra in intersectie, trebuia sa dea prioritate. Am intrat ca boul in usa din spate , de mi-am umflat buza. Soferul s-a dat jos si m-a alergat.
III. Bucuresti – traversare prin loc nepermis. Dacia 1310
Plecam dimineata cu un grup de prieteni de la o sala de … sa zicem sah. Jucasem sah pana dimineata . Eram bezmetic. Era trecere de pieoni la 100 m distanta , dar noi traversam prin dreptul salii o strada de 1 banda pe sens ( parca?!). Eh , am trecut o data si mi-am adus aminte ca mi-am uitat telefonul si m-am intors in fuga. Dupa 24 de ore de nesomn vederea periferica e ca si inexistenta. Nici nu l-am vazut pe nenea cu Dacia 1310, pana cand mai avea 1 metru , moment in care am sarit ( sa nu ma prinda cu picioarele pe sol). Omul a franat si m-a luat pe capota doar putin . Am continuat alergarea , nu m-am oprit
IV. Bucuresti – Regulamentar , la Romana cu calculatorul in spate. Octavia
Traversam la Romana , cam pe unde era statuia lupoaicei , pe trecerea de pietoni. Am trecut toate benzile de pe un sens, apoi celalalt . Era Verde. Cei de pe benzile 2,3 ( asa se ocupa strada la noi ) au oprit pe banda 1 nu am vazut pe nimeni . Aveam in spate o geanta de voiaj cu o unitate de PC de vreo 15 kg. Pe banda 1 , unu vorbea la telefon si dadea inainte. Nu prea puteam sa fac multe cu calculatorul ala in spate . Nu mergea nici repede incat am crezut ca va opri. Nu a facut-o si tot ce-am putut a fost sa sar un pic , mai mult sa ma ridic pe varfuri si sa ma asez pe capota lui care s-a indoit si am facut un pic slide inspre dreapta pe partea cealalta a strazii. In tot timpul asta nu a oprit , nici nu cred ca m-a vazut , pana nu m-am dat jos de pe capota lui , moment in care s-a uitat urat la mine. Mi-am continuat drumul.
V. Bucuresti – Faculatea de electronica. Dacia 1310
Toata lumea trecea atunci neregulamentar Iuliu Maniu direct pe la iesirea de la metrou din parc. La un moment dat pusesera si garduri dar nu conta , saream si gardurile. Ce sa mergi 200 de metri pana la trecere, la intersectie , unde stateam 10 minute la semafor.
Asteptai sa se aglomereze masinile si treceai printre ele. Intr-o zi , ma grabeam la un examen . Eram tot asa cu vederea periferica bulita de vreo 24 de ore de nesomn. Hai sa zicem ca invatasem , desi parca imi amintesc ca petrecusem timpul altfel. Aveam ceva foi de cursuri in brate, intr-o mapa. Am trecut pe primul rand printre masini , pe al doilea la fel, al treilea era liber. M-am dus direct , ca pula , fara sa ma uit. Am auzit frane foarte aproape si am facut fix acelasi lucru ca mereu: Am sarit. Am aterizat pe capota si m-am urcat cu curul pana pe parbriz. Nenea asta venea mai repede decat precedentii. Mi s-au risipit foile din mapa si erau asa in aer insirate in bratele mele pe vreo jumatate de metru. Cum omul era pe frane , fie ele si de Dacie , am fost impins inapoi in fata ( am simtit un stergator in cur), mi-am adunat foile tot din zbor Am cazut cumva gemuit in picioare , am mai adunat cele 1-2 foi cazute pe jos si am zbughit-o. Ala a iesit din masina , dar nu am stat sa vad ce vrea 🙂 .
VI. La Cora Lujerului. Nu mai stiu ce masina
Asta a fost in viteza. Nu stiu ce dracu cautam pe acolo , cred ca mergeam la Cora sa cumpar ceva. Am trecut pe trecerea de pietoni dar pe rosu inspre verde.
Adica am pus piciorul pe trecere imediat ce s-a facut rosu ( galben) la masini si masinile de pe prima banda s-au oprit. Normal , mai dureaza 4-5-10 secunde pana se face verde la pietoni, ca sa dai posibilitatea alora care vin din perpendicular sa faca stanga si masinilor sa opreasca in siguranta. Doar eu am plecat primul. “Fraierii” stateau inca pe trotuar. Banda doi , clasic , nu era ocupata si cineva venea tare din spate cu viteza. Nu stiu daca nu a vazut semaforul sau forta rosul/ portocaliu inchis. Treaba e ca l-a fortat prin mine, care si eu fortam. Nu stiu daca era verde cand m-a lovit , dar in momentul in care am aterizat pe asfalt se facuse cu siguranta. Si de data asta am apucat sa sar, doar ca m-a lovit destul de tare si nu a franat. 70-80. Sau o fi franat , dar nu am perceput eu. Tot asa, m-a luat pe capota cam dintr-o parte ( mereu incerc sa ma intorc cu spatele, asa am scapat cu picioarele nerupte pana acum), m-am urcat cu curul pe parbriz pana sus pe plafon, iar acolo m-am rostogolit nemaifiind niciun plan inclinat sa se opuna cuplului frecare/ inertie. Am cazut pe asfalt tot in picioare in urma masinii care nu a oprit decat dupa intersectie. Din picioare am cazut pe spate si m-am lovit un pic de asfalt. Insa nu grav . M-am ridicat si am continuat traversarea sub privirile stupefiate ale specatorilor, care ziceau ceva de salvare , politie , dar nu auzeam prea bine de la un tiuit intern. Eram oarecum infierbantat. Am continuat traversarea in fuga si m-am urcat in primul troleu. Nu stiu daca masina aluia s-a strambat in vreun fel, banuiesc ca nu, daca eu nu am avut oase rupte. Totusi mi-a fost greu as cobor din troleu acasa. Ma cam dureau multe. Incheieturile mainilor si picioarelor m-au tot durut vreo doua saptamani , o luna. Dar am fost ok , fara vanatai si fara sange.
Asa ca sfatul meu nu e ca al lu’ Godina. Daca vrei sa scapi cu viata sari. Cand vezi masina , daca nu mai poti face altceva, sari. Daca ai bulan sa fie un SUV , camion sau autobuz , naspa, mai bine faci ce zice Godina. In cazul asta saritul nu te ajuta decat la impresia artistica .
P.S. Ma intreba cineva de ce uneori scriu cu diacritice , alteori fara. Pai, acum de exemplu am scris pe calculator, prin urmare , e cu setul de caractere latin caracteristic limbii engleze. E aberant sa ma chinui . Alte ori , destul de des in ultima vreme , scriu de pe telefon. Ala , obisnuieste sa buna el diacritice . Doar nu sunt nebun sa pierd timp sa le sterg. Uneori nu le pune pe toate , uneori corecteaza cuvinte aiurea, foarte des in loc de “pula mea” taie articolul hotarat .
Poate ca-s io defect da’ n-am reusit pana acum sa am de a face cu masinile ca pietont. Mi-i greu sa inteleg cum osu’ meu sa te dai de masini sau sa nu fii in stare sa te feresti de ele da’ mai bine sa nu aflu. In schimb am ferit zeci de pietonti care traversau neregulamentar si erau pe modul ,,sunt cu capu-n nooooooooooooori!” 😀
Pai fix așa. Sunt cu capu-n nooori! Lumea zice ca sunt în transa când merg pe strada. Mașinile sunt și ele pe acolo. Mă rog, acu’ am copii, trebuie să dau exemplu.