Oameni și câini

Dintre ființele din toată natura asta cu oamenii mi-e cel mai greu să empatizez.

Nu-mi sunt dragi câinii.  Toți ma latră.  Cică sunt uj om rău și lor le pasă de asta. Mai ales ăia dezlegați și aia vagabonzi. Pe ăia ii urăsc. 
Mă mai înțeleg cu aia inteligenți,  aia care știu ce e ăla stăpân.

Nici nu ma frământă prea tare când unu-altu’  lovesc un câine  vagabond, vorba aia – știu ei de ce, sunt prea multi.

Nu pot să mă uit la un om cum chinuiește un animal, dar pot înțelege unele lucruri, că aș fi primul care aș lua câinii vagabonzi de pe străzi și i-aș duce la fabrica de săpun,  dimpreună cu aia care îi abandonează.

Un câine oarecare de prin sat,  cam dezlegat și cam fără stăpân responsabil,  dar de talie prea mică să pună în pericol un om fuse lovit de o mașină. 
Zăcea pe marginea drumului.
A dat să se târască și a căzut în șanțul cu apă și se cam îneca. 
Tata l-a scos de acolo și l-a pus lângă un gard. Nu știu dacă a făcut bine sau nu, dar pot să îl înțeleg.  E rezonabil și posibil că as fi făcut-o și eu instinctual deși e împotriva unor principii.

A bolit acolo vreo o zi,  ii mai dădeau copiii mâncare.  Așa sunt copiii, empatizeaza.  Îmi aduc aminte zilele alea. Oi fi salvat și eu câțiva câini în copilăria mea. Fără vreun rost, dar mă simțeam bine făcând asta.  Unii m-au muscat pe urmă.  Așa sunt câinii.

Eh și cum zăcea ăsta acolo, îmi spuse tata că veni alt vecin și ii futu niște furci în cap.  Se chinui ceva vreme să îl omoare.  Câinii mor greu.  De fapt,  înțeleg că l-ar fi îngropat cam de viu, pe urmă. 

Băh, pe asta nu o pot înțelege.  De ce dracu’ vrei să torturezi un animal aflat în chinurile morții.  Nu, cu furca nu ii scurtezi suferința.  Nu cu mult.
Pot înțelege de ce i-ai face-o unui om pe care nu ai curaj să îl provoci cât e în putere, dar unui câine de talia unei pisici mai mari…

Nici măcar nu am să distribui asta pe facebook.  Imediat s-ar activa iubitorii de animale cu comentarii și invective tâmpite și nu despre asta nici din perspectiva iubitorilor de animale e povestea.
O scriu mai mult pentru mine încercând să înțeleg lucruri.

0 0 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of
guest
5 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
speedy.gonzales
speedy.gonzales
8 years ago

stai ca nu inteleg prea bine? ala a dat in caine ca sa il omoare sa ii curme suferinta sau doar l-a lovit de cateva ori fara intentia de a-l omora?

speedy.gonzales
speedy.gonzales
8 years ago

daca reusea sa il termine scurt din 2-3 lovituri, era mai bine, ca il scapa de chin. dar asa doar i-a agravat durerea.
oricum si taica-tu l-a scapat de la o moarte scurta prin inec ca sa il lase la o moarte lunga si dureroasa.

Nautilus
7 years ago

Fiindcă un adevărat ţăran (din ăla pur, 100%, nu urban cu studii care dă şi el cu sapa în vacanţă) suferă ca un câine dacă nu are pe unul mai slab decât el pe care să îşi verse ciuda. Ciuda pentru orice, de la faptul că şi-a spart paharul când îşi turna vin de buturugă, până la faptul că a râs vecina Măriuţa de el. Pentru că are pula mică.

Când n-are câine, îşi încearcă palma, pumnul sau cureaua pe copiii proprii.

catalinx
catalinx
7 years ago

Ca om cu domiciliu la tara , chiar daca sunt educat si nu apuc sa mai dau cu sapa nici in vacanta nu pot confirma ce spui.
In sensul ca nu e caracteristic taranului am vazut tarani neaosi care nu sunt asa.
Nu e nici necaracteristic oraseanului, ca am vazut oraseni care SUNT asa.
Cred ca e un factor de educatie si “traditie de familie”.