”Iar n-ai învățat, mă? Stai jos,3!” dar treci clasa. Cam așa se sintetizează învățământul românesc.
Am tot citit lunile astea articole despre cum educația din România e de căcat pentru că ba rata de promovabilitate la bac e insuficientă, ba, rata de absolvenți de studii superioare a scăzut, ba în licee și facultăți se studiază chestii care te lasă șomer și că nu avem școli de meserii.
Nope, ăstea sunt interpretări. Educația nu e de căcat de aia. Uite de asta e de tot căcatul.
Pentru că ajungi la liceu, în condițiile în care nu știi să scrii și să citești.
Eu o înțeleg pe asta cu învățământul obligatoriu și pe aia cu profesorii care sunt sătui de tine, n-au nici răbdare nici poftă să te învețe nimic, te trec dracului să te scoata din sistem, să scape de tine. Ok, înțeleg.
Dar există mizeria asta de examen de evaluare națională. Nu știu cât de pe bune este, nici nu îmi pasă. Dar există evident elevi care nu îl trec. Adică nu iau 5. Mulți!
Foarte mulți, dacă la liceul din Segarcea mai mult de jumătate din elevii de la Mate-Info sunt admisi cu note sub 5 obținute la examenul de evaluare națională. Atenție, nu e vorba de vreun examen de admitere cu dificultate subiectivă, e examenul ăla național. Presupun ca Mate-Info e cel mai căutat profil din liceul ăla.
Eu știu ce înseamnă elevi care nu știu să citească, până în clasa a 8a, pardon , până la 18 ani , la recrutare, că m-am reîntâlnit cu ei. Au fost juma de clasă pe vremea mea, dar nici mai departe la școală nu au mers.
Problemele sunt 3 și mari.
- Un elev care nu știe să scrie și să citească nu ar trebui să aungă în situația de a da examenul de evaluare națională. E un analfabet total, pentru el educația a eșuat complet, până în acel moment. E normal să existe și astfel de cazuri. problema e că dacă ai o școală de d-ăștia nu ai o problemă cu elevii. Serios. Știu , e ușor să crezi că toți elevii dintr-o școala sunt handicapați mintal, sau jumate, sau ceva. Doar că nu e așa. E mult mai probabil că învățământul nu funcționează acolo.
- Un elev care nu ia examenul de evaluare națională, nu are ce să caute la niciun liceu. Că aia înseamnă evaluare. Doar nu e o chestie orientativă, ca să fie. Nu, tată. N-ai luat, ok , mai invață, dacă vrei să-ți mai dea statul bani de școală.
- Un liceu care nu are nici la prima clasă nu e căutat de absolvenți ai examenului de evaluare, ci doar de cei care l-au picat, la modul , mai bine acolo decât niciunde, nu are motive să existe. Rezultă din 2. Ăla toacă bani degeaba. Banii ăia pe care îi plătești ca elevii analfabeți să învețe chestii avansate nu au cum să dea roade. E imposibil să concepi așa ceva. Mai bine îi mai ții pe ăia pe la generală și insiști să învețe chestiile de bază. Adică să citească și să scrie.
Și aici e toată șmecheria. Chestia asta e un sistem statistic. Statistica guvernează bugete, salarii, decizii dacă să mai avem o școală deschisă sau nu.
În condițiile în care populația tânără scade , se mai închid școli primare, pe la sate, că nu au încotro, dar se dorește menținerea deschisă a unităților de învățământ liceal , în condițiile în care nici personal foarte calificat nu e de ajuns. De ce? Banii sunt răspunsul.
Doar că educația nu se rezolvă cu școli deschise și număr de elevi înscriși, ci cu atenție oferită elevilor. În sistemul curent ea tinde între 1.5-2.5 minute pe ora de curs. Adică te duci la școală pentru maxim 15 de minute pe zi în care cineva îți acordă atenție. În rest te uiți ca la televizor și interacționezi cu colegi. Nu toți copiii pot învăța așa. Nu toți. Iar asta e o medie . ”Prostul clasei” nu le primește nici pe alea 2 minute pe oră, sau dacă le primește ele se compun din : ”Iar n-ai învățat, ma? Stai, jos, boul bălții, 3!” și ”Ne vedem la toamnă!” și ”Păi, până acum ce-ai păzit, mă? Eu nu pot să stau acum să te învăț pe tine de la început. Cum ai ajuns, mă, până în clasa… ?” . Și gata, timpul a expirat. Când să înveți să citești?
*Ca să nu avem discuții despre deontologie , eu am rămas odata corigent prin liceu, absolut meritat. Am învățat pentru toamnă, dar chiar și așa, a fost al dracului greu să trec. Nu că era grea materia de un cinci. Dar era cu umilințe și bătaie de joc și tot ce-i trebuie unei lepre ca mine, care nu învață la timp. Nu, nu cred că așa se procedează, dar nu mai contează. Și nu am fost vreodată aproape de a fi analfabet de pe la 5 ani de viață în sus. Că sunt unii care ar zice: Tu vorbești, băh, mucea?
