Din toate filmele pe care le așteptam anul ăsta, ăsta-i singurul care nu m-a dezamăgit, dintre cele pe care le-am și văzut.
E genul de film pe care mă așteptam să-l văd. Mai bine zis, speram.
Are o poveste frumoasă, cred că am să citesc cartea.
Este filmat și regizat bine de tot, în spiritul unei povești. Nevasta zice că e un film pentru copii ( dacă ignori câteva scene cu monștri care smulg ochii din cap la oameni și alte câteva scene Frankensteinești) și are rating, întradevăr, de audiență generală.
Are o linie a acțiunii pe care o urmează, e cumva, în mare , previzibil, ca să fiu sincer, dar atenția la detalii și realizarea fac toți banii și poți să-i spui fără probleme că e o operă.
Am să menționez linia actorilor, deoarece este impresionantă și reprezentativă, mai ales pentru că se ilustrează că se cam face schimbarea de cadre în prima linie a box-office-ului.
În primul rând țin să menționez că are actori de origine britanică și irlandeză, cam câți trebuie ca să iasă un film cu dialoguri frumoase. De asta mă bucur că în România nu se dublează filme. Să fi trăit în Germania nu v-aș fi spus niciodată asta că nu aș fi știut cum vorbesc actorii originali, iar voi n-ați fi citit articolele, oricum, că nu înțelegeți germană.
Iar la bani mărunți:
Actorii din rolurile principale și cele mai semnificative, aș spune eu, nu sunt neapărat cunoscuți.
Bine, pe Eva Green probabil că o știți. A mai avut roluri interesante. Caracterul din filmul ăsta e mult mai credibil și mai carismatic desenat decât pozele de mai jos.
Copilul principal, Asa Butterfield, e oarecum fresh , dacă vi se pare mutra cunoascută, poate ați văzut Enders Game sau Hugo. E bun, bun de tot, de origine britanică, așa cum trebuie. În film, însă, are un accent soft, apropiat de cel american, pentru că vrea să deseneze un copchil american.
Gagica ăstuia , Georgia Pemberton, e un copil, probabil primul rol memorabil, dar mai vorbim noi în cinci ani. Bineînțeles e din UK.
Bine, în principiu, gagică wannabe, cum era în școala generală când aveai o colegă mișto și aia era gagica ta , dar știai doar tu.
Irlandezul din IT Crowd, face un rol superb pentru caracterul pe care îl impersonează. Absolut pierdut, în lumea lui, aproape că-ți pare rău că apare atât de puțin , dar e atât cât trebuie pentru rolul lui în poveste.
Iar de-aici am să prezint numele mari, cunoscute, toate pe poziții secundare.
Samuel L. Jackson îl joacă pe vilan, nu că joacă prost, e ok, e în caracter, doar că rolul e mic din scenariu.
Judi Dench, superbă actriță ( M din Bond) , care chiar credeam că a murit, dar doar în Bond, joacă un rol foarte mic.Mic! Dar are 82 de ani baba, o fi greu la vârsta aia. E un fel de ”im-brină” secundară. Ălea 5 replici pe care le spune, țin filmul în caracter, nu-i diluează valoarea.
Iar Terence Stamp și Rupert Everett joacă două roluri care nu adună 10 minute împreună, deși și ei sunt parcă ”de acolo”, dar se vede fix ce vreau să spun. Tranziția la o nouă generație de actori. Iar prezența lor în film e cât să dea o notă de familiar, să le împrumute carisma, să nu fii obosit de un film plin de actori noi, pe care nu-i cunoști, nu ești obișnuit cu ei. Nu râdeți. Un astfel de film poate fi obositor. E util să ai actori pe care i-ai mai văzut și care fac ”în decor” rolul pe care te-ai aștepta să-l facă, să pară că totul merge strună.
Dacă am zis că un film e atât de bun încât să mă facă să vreau să citesc cartea, cred că ar trebui să mă opresc aici.
Ah, aseara nu stiam cine canta asta. Acum stiu.
Sau asta.
