Eftimie și SF-ul

Nenea ăsta troleaza relativ mișto la el pe blog și uneori vag amuzant pe TNR.
Sau mă rog, poate nu e umorul ăla pentru mine.

Cele mai mișto articole i le-am citit, totuși, pe bizday.

Cum lumea n-ar da un leu să citească ceva bun pe bloguri, ba se mai și rățoiesc că “de ce pui, bă,  reclame?” și materialele mai au lipsuri. Cam peste tot. Normal, cine dracu’ stă să îți facă ție proofreading și corectură moca,  că îți stă textul în gât și te ia constipația pe budă.

O carte merita să o cumpăr, chiar dacă nu aveam s-o termin, mai ales că o găseam lăudată pe mai multe bloguri,  de aveam ușor impresia de “La pomul lăudat” .

De fapt voiam s-o iau mai mult cu gândul c-am să râd de Eftimie și de ăia care i-au făcut reclamă, că,  deh,  bloggeri. Știți cum se spune – labă în cerc.
Pentru cine are ceva de comentat la adresa mea, eu nu-s blogger,  eu-s acuma consultant IT,  programator,  mai nou, pun polistiren, tâmplar,   orice altceva.
Ce fac aici e ca pescuitul sportiv.

Am făcut ce trebuia să fac, adică  i-am comandat cartea, Arhanghelul Raul,  de pe site-ul lui , parcă și văd cum se îmbogățește și curg monezile ca din păcanelele de la Las Vegas Fierbinți,  că în fond de la el am aflat că a scris o carte, nu de la alții. De fapt, cartea costă mai puțin decât un pahar de whisky bun – mult mai puțin, sau mai puțin decât dau uneori pe un pahar de vin când ies în oraș. Deci, vorba aia, nu merită și Eftimie o bere pentru eforturile lui culturale?

Ba merită!
Și că sunt un adevărat bon-homme (read sarcasm) , am mai luat tot pe profit share-ul lui încă un SF de la Nautilus,  Mineral, cică premiat cu ceva trofeu la nu știu ce concurs  – ca să am cu ce să compar. Mai ales ca e scris de doi ingineri, ăsta. Sunt sensibil la oamenii care au suferit turtură în aceleași unități de învățământ ca și mine. Vedeți mai jos o referință scurtă despre asta.  Eftimie zice ca Mineral nu ar fi prea cool, dar asta văd eu după ce o citesc și pe aia . Vreau să o fac cadou cuiva, dar nu sunt sigur că se potrivește vârstei.

Disclaimer: Linkurile sunt de la Eftimie din site , ca eu nu mă ocup cu profitshare.

Știi cum e , când înveți știință și tehnică o folosești să faci bani , nu fabulezi despre asta 😜 .

Și m-am apucat gospodărește de citit. În două ore am terminat, o ora dimineața, înainte de lucru, și încă una seara. Și aș fi terminat încă mai repede, dacă nu m-ar fi disturbat unul din copii, de am făcut pe 2 pagini, cât pe 10. Asta până l-am legat de calorifer cu căuș în gură, că nu se stă nimeni între mine și materialul de citit.

Deci e o carte pe care, dacă stai mai departe de serviciu, o citești pe metrou la dus și la întors într-o zi. Dacă citești cam ca mine de repede, na. Dacă n-ai terminat 8 clase mă gândesc că nu ai bani să mergi cu metroul la muncă, iar pe RATB, fără bilet, se citește mai greu că trebuie să te uiți după controlori.

     Părerea mea despre carte este una de cititor, nu de critic că nu mă ocup cu asta, nu știu  și nu îmi pasă dacă  include triplu tulup, triplu rittberger și care-or mai fi  elementele tehnico-artistice din tenis. Și mă și doare în pulă grav de toate astea.

Fiind Nautilus, mă așteptam să înceapă un sefeu veritabil și speram doar să nu fie scris într-un stil hiperdescriptiv,  cu detalii care încetinesc, sau  distrag de la acțiune. Ca să pot să citesc, adică.
Pula. Adevăr vă spun vouă,  cartea este  ficțiune și pseudo-science,  dar este un trolaj al SF-ului de la un cap la celalalt.
Și un trolaj grav al activității CFRului, politiei și serviciilor din deceniile trecute.
Nu știu dacă stilul ăsta se numește SF,  eu i-aș spune bășcălie.  Am mai citit o carte într-o notă similară foarte demult, eram prin școala generală, de nici nu mai țin minte titlul, dar nu era chiar așa, doar un pic de show și panaramă.

De fapt, începutul  cărții aștia m-a enervat puțin , cred că i-am băgat câteva pule autorului, dar nu m-a plictisit să zic : Hai pa, închid și gata. Nu știu dacă e intenționat scrisă așa. Iar prin începutul, zic primele 3-6 pagini . Da, sunt atât de sensibilos  și lipsit de răbdare.

Dar nu înțelegeți cumva de aici că e o carte nașpa. Nu e! Nici nu cred că  va fi premiată pentru SF, sau c-o să ia Eftimie vreun premiu Nobel pentru literatură pentru cartea asta.  Nici nu cred că ăsta e scopul. Ar putea lua un premiu pentru umor.

Mi-a plăcut și are  elementele necesare ca să te facă să dai pagini în viteză. Nu știu care sunt, în detaliu, că nu sunt scriitor de cărți, de aia scriu aici tot materialul pe o pagină și nu citește mai nimeni, dar le are. Stimulează intelectul, mai mult partea de spirit ludic, aș zice, cât să mai vrei gen: Mai bagă una, Eftimie!

Acțiunea începe din mai multe puncte, inițial , doar cât să nu fii lepră și să citești un basm de copii pe care il derulezi  de la un cap la altul, ci să simți că ai nevoie să faci si tu ceva în afară de citit. Ușurel, simplu , subțire , nu trebuie sa te adâncești prea tare și nici nu vrea să te facă să te simți prost că nu ești în stare să recompui  linia poveștii. Ba, chiar  face anumite sumarizări între capitole , gen  ”din episodul anterior”, cumva : ”fraiere, ai înțeles? Hai să-ți mai zic o data!” Mișto.

Altfel, cum am zis anterior , cartea se citește în viteză. În alte cărți cu o mână citesc, cu alta caut sensul din subtext, iar cu coada ochiului trebuie să stau la pândă dacă nu mi-a scăpat un mesaj , pentru că ai senzația aia că nu-ți vorbesc cuvintele în ordinea din pagină și trebuie să ordonezi tu contextul.  Eh, în Arhanghelul Raul ești scăpat de munca asta, practic , dacă reușești să citesti  aici exprimarea mea alambicată și mesajul difuz, probabil că în cartea aia te simți pe autostradă conducând o Tesla pe pilot automat.

Umorul e Bun! Am zâmbit de câteva ori cu zgomot, de-am trezit interesul celor de lângă mine.

Am citit cateva expresii nefericite care m-au oprit din viteză. Țin minte că la un moment dat am trecut peste un pasaj care vorbea de ființe, sau creaturi – blurate – nu mai caut în carte că mi-e lene și eram la modul: Eftimie, ce faci, nu te prosti acum că-mi strici ritmul!

Și nu s-a prostit.

Mi-a plăcut grav motivul dascălului scorțos, sever, de care nici în iad nu scapi , unu care e mai al dracului decât dracul, un fel de talpa iadului așa. Da.

Și altele, dar nu dau spoilere că e cartea proaspătă.

Legat de limbaj și conținut explicit și de  vârsta la care  poate fi citită, trebuie să spun că mă așteptam să găsesc cel puțin la fel de multe pule decât în textul pe care îl citiți voi acum care să susțină stilul autorului, dar nu.

Sunt câteva referiri care ar face unii părinți să ridice din sprânceană și să zică:

-Nu, tată, ești prea mică,  nu poți citi așa ceva, că n-ai ajuns la pubertate. La 18 ani, ai auzit?

Îi știu eu pe părinții ăia. În ceea ce mă privește, e ok din punctul ăsta de vedere și la 7 ani, doar că ar dura mult timp până ar citi un copil  atâtea pagini și nici nu cred că înțelege ironiile din carte. Practic, nu trebuie să știi ce e ăla sex și injurii ca să citești cartea, dar trebuie să știi ce e ăla CFR, miliție, SRI, Brașov , Buzău, Teiuș, minister – și cum funcționează ele.

Când deja ai fost expus la lucrurile ăstea, sexul și limbajul obscen sunt cele mai nevinovate lucruri pe care le poți învăța.

Mă enervează că a trebuit să o iau pe hârtie, că acum Eftimie îmi ocupă circa 1200 de centimetri cubi din apartament fără să plătească chirie, iar apartamentele în București sunt mici, băh!- dar nu am avut răbdare până iese  ebook, cică la anul.