Filme: Assassin’s Creed

Am fost avertizat anterior că ”Au reușit, cumva, să strice AC”. Așa că m-am așezat în scaun cu așteptările setate pe modul ”low” și ”4×4” desigur ( glumă de tractoriști), dar și cu cutia de nachoși. Adică aveam un interes crescut, putea să fie cel mai prost film făcut vreodată. Am lucrat la Ubi acum mult timp, când se testa acolo AC2. Nu în echipa aia am fost, dar nu  contează. Știu ce muncă a implicat jocul ăla, cât de bine a fost ”lucrat”, unul dintre jocurile de care Ubi sunt, pe bună dreptate, mândri. Nu ca de Heroes, pe care l-au făcut căcat gen.

Eh și? Păi,  s-a ridicat la nivelul așteptărilor, ca să zic așa.

Bă, și nu e cel mai prost film făcut vreodată, ba chiar nu e prost. Adică, cred că dacă vii și te-așezi în sală neinițiat câtuși de puțin și habar n-ai despre ce e vorba ( gen soția – aia e, împreună la bine și la rău, am s-o târăsc după mine și la ultimul capitol ( sper) din Resident Evil) ai șanse să te ridici păcut impresionat.

E o poveste bunicică. Tema nu e nemaiauzită, dar povestea, în ansamblu, e bună. Problema e când ai o poveste bună și n-o spui chiar foarte bine. Îmi lasă impresia, o dată,  că filmul e făcut pe repede înainte, dar nici nu are genul ăla de substanță sau dinamicitate ( vezi Cloud Atlas) care te ține în priză.

Bătăile, adică coregrafia sunt ok. Ele ar fi fost spre foarte bune dacă ar fi fost și filmate un pic mai atent cu privire la perspectiva privitorului și dacă ar fi avut și ceva motiv să fie acolo, adică să-ți ofere mai mult decât ”karate” și ”parkour”. Sau măcar să fie învelite în ceva ambalaj care să te prefacă, măcar, interesat. Dar nu au atâta substanță și m-am uitat ca la bătăile cu Statham din seria Transporter si Crank. E ca și cum coregraful , regizorul, sau cine s-a ocupat de asta s-a uitat la filmele de referință, dar i-a ieșit un pic altceva, nu chiar la fel de bun. Dar așa e când pe Justin Lin îl pui să facă Star Trek, după Fast and Furious,  în loc să facă filme dinamice, ca ăsta, iar pe  nenea Justin Kurzel îl pui să facă filmul ăsta după Macbeth , despre care am zis ce-a fost de zis.

Probabil că pentru povestea asta cel mai bun regizor ar fi fost Mike Newel, vezi Prince of Persia:The Sands of Time. Sau filmele cu Harry Potter.

Și se văd aici influențe din Macbeth ( nu din poveste, ci stilul regizoral), cum ar fi câteva cadre teatrale, dar mai important e că, pe alocuri, filmul e static și nu e de bine, că te rupe din ritm.

În plus, paleta de culori e ”ștearsă” – ca să citez nevasta. Are sens la scenele cu apus și răsărit , dar în rest, dacă compari cu jocul , îi lipsește ”antialiasing”, rezoluție și ”vivid tone”. Se vede.  Ca în Macbeth! Au încercat ei să redea atmosfera din joc cu  ceață și fum, dar nu a ieșit tocmai aia.

Costumele-s mișto, din nou mi-am adus aminte că vreau și eu o glugă de aia, dar mai casual așa.

Actorii nu fac mare lucru, ceea ce din nou mă duce cu gândul la regie slabă, pentru că am urmărit destule filme cu  Michael Fassbender, Marion Cotillard și Jeremy Irons ca să știu că ăștia trei trebuiau să fie tot ceea ce e nevoie pentru filmul ăsta. Chiar trebuiau. Și puteau. Dar nu-s. Bineînțeles că trebuie să fie și femei care se bat, modern society, plm, ce dacă e un film despre o realitate de acum 500 de ani. Copiii nu trebuie să știe chiar cum au fost realitățile istorice, doar ce se încadrează în canoanele de politically correctness în materie de fine. În fine, e ok și așa, nu e asta buba mare.

Pentru mine, însă, este o altă poveste bună spusă prost, sau nu îndeajuns de bine, cam cum am zis și despre Warcraft, dar în alți termeni. Acum parcă mi-e frică să mai urlu că vreau film cu Star Craft.

Îmi pare bine că l-am văzut. În definitiv, după mult timp în care nu am mai văzut un film e la fel ca sexul după o pauză lungă. Nu contează cât timp și cu cine, e important să fie.

Sursa foto

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.