Natură și țărani 

Am petrecut încă două zile la țară.  

Câteodată mă gândesc cum aș putea decupa casa de acolo cu Olt cu tot, dar și fără, și s-o mut în altă parte. Dar nu știu, pula mea, unde. 

Am fost până la Dedeman să iau niște chestii să lungesc sistemul de apă prin curte și sa trag și niște cabluri electrice dacă tot o sa fie săpate niște șanțuri.  Că mi-e scârbă de prelungitoare. Vreau mai altfel.  Și să iau un bec 💡 cu led, că zice tata că plâng 😭 vecinii când văd facturile de la CEZ. Care acum mi se pare că arată că un coi imens și inflamat deasupra capului meu.  Așa de bine se potrivește. Nici eu nu-s designer, dar măcar e amuzant.

În fine am oprit undeva unde a scăzut barajul, presupun,  că au lucrări de întreținere,  ca să mă uit la scoici. 

Și am remarcat 2 lucruri. Nu scoicile. 

Unu e că dacă mai mor multi rumâni n-o sa le mai încapă crucile lângă fântână. 

Al doilea e că de și au pubele și coșuri de gunoi🚮 la popasul amenajat, nu e mare diferență față de vremea când astea lipseau. Gunoiul e tot pe lângă.  Animale…

Mi-am luat cacaturile de la Dedeman și eram la casă sa plătesc.  Întind cardul. Casiera: 

-Nu aveți zece bani?  

Bă,  asta n-o vedea cardul, ma întreb? 

-Nu puteți să încasați de pe card cu virgulă?  

-Ba da, cum să nu. Dar era mai simplu așa,  să îmi dați zece bani și să bat sumă întreagă,  că poate greșesc și după aia e mai complicat și trebuie să dau explicații pentru 10 bani. 

Cristoaseeee! Am simțit că mă ia cu amețeală.  A dracu’ virgula asta. Vezi, mă, bine era când erau banii cu milioane…

Nu am găsit ce copex aveam nevoie și am oprit la alt magazin intr-o comună cu pretenții de oraș.  

Îl ochesc și întreb o doamnă de la raion:

-Vindeți la metru?  

-Da, cât vreți?  

-17 metri. Cât e metrul.

-Nu știu. 

Tăcere jenantă.  Eu așteptând să se întâmple ceva,  deși nu eram sigur ce. Doamna întreabă un coleg de raion. 

-Auzi, cât e copexul ăsta?  

Ăla,  fără să se uite:

-60 de bani metrul. 

Mă gândesc că am făcut super afacere, e prea ieftin.  E cu inserție metalica si cam gros pentru 60 de bani. Omul se uită înspre noi și revine :

-Dar nu ăla.  Ăla e mai scump.  Nu știu cât e. Vezi că sunt preturile acolo. 

Nu erau preturile acolo. 

Doamna:

-Îl mai vreți?  

-Păi, da, dar puteți să mi-l vindeți? 

-Da. 

-Cum, dacă nu știți cat costă?  

-Cu bani! 

Exasperat ( cât pula mea poate sa coste) :

-Da, îl vreau. 

Îl taie, mă mai întreabă dacă vreau altceva și îl duce la casă. Îl lasă acolo pe tejghea.  Alții vin, plătesc…

Ajung și eu,  stau la rând, in fața mea sunt unii care se găsesc rudă cu vânzătoarea. Îi cam grăbește:

-Haideți,  să vă bat produsele mai repede.

-Aaa, nu,  e ok.  Nu ne grăbim.  

Îmi vine rândul, dau să deschid gura despre cablul dar doi moși vin tare din spate să se bage în față. 

-Mă scuzați,  eram la rând. 

-Da, sigur! Nicio problemă. 

Cu excepția faptului că stau tot acolo în sufletul meu. 

Vânzătoarea:

-Și câti metri sunt? 

-17.

Un moș :

De ce ai luat, tată,  fix 17? Poate îți mai trebuie un metru-doi, poate nu ai măsurat bine … 

-Că e număr prim.

Și l-am blocat.

Vânzătoarea :

-Văd că e cu inserție metalică, de cât este?  (n. m. Diametrul)  

-Nu știu.  Nu v-a zis doamna? 

-Nu.

Se uită în catalog: 

-O fi de 16? Uite ăsta e 1.75 lei pe metru. Sau de 18? Ăsta e 2.15. Ce credeți. 

Avea o ruletă lângă ea. Cred că ar putea să măsoare. Dar mai cred și că e de 20, care costa 2.75 pe metru și că e proastă de bubuie, așa că îi spun că nu știu. 

Crede că e de 18 și atâta bate pe casă. 

Plec. Bag pula și plec.

Acasă măsor și văd că e de 20. Oare de ce nu prosperă afacerile românești? 

Pe drum observ că a venit primăvara.  Oamenii au dat foc la câmpuri,  fum de te întoarce înapoi. Niște muncitori ai unei fabrici din câmpul ăla stau ca vitele în fum și așteaptă autobuzul. Cum nu leșina de la monoxid de carbon nu pot ști. 

Acasă,  seara,  văd ceva foc în depărtare. Peste Olt. Merg să văd ce e. Pula mea, a venit primăvara. Sun la ISU să anunț incendiul de vegetație . Mda, vor anunța primăria. ISU sunt ăia ca pompierii. 

Acasă, ma ceartă tata ca nu trebuia. Că poate le dă amendă.  Poate mie, că i-am deranjat.

Mda. Altfel romantic.  Nu zic.  Mă încălzesc la focul care mistuie lumea. Un șemineu imens,  pentru săraci. Era bun și un pahar de vin, dar eram cu mașina. 

N-a reușit nimeni să mă facă să înțeleg aerul cui îl arzi când îți cureți tarlaua așa.  Că eu plătesc taxe de poluare la mașină.