Trei hoteluri

5.7 MB. Deschide doar dacă ai net destul și rabdare.

Hai să povestesc un pic  despre un weekend în UK, chit că a trecut o luna, și aproape 3 săptămani de când nu mai am treabă pe acolo.

Mai începusem cât am stat pe acolo și un articol care se intitula “Cam nu prea mi-a plăcut la Londra”  că am găsit eu niște chestii deranjante, dar după ce am stat trei săptămani în București și imprejurimi mi-am zis că probabil prea mult bine dăunează la luciditate și ”iete ce repede uitase olteanul de unde a plecat, strâmbă din nas la Londra” și că e mai bine să mă fac de râs altă dată când ce spun poate are să aibă sens din perspectiva din care voi privi atunci.

Ideea e ca am petrecut un weekend și ceva zile cu nevasta și a avut parte de modul meu de viață mai dezordonat ca funia în sac .  Genul ăla de nu știu azi unde-o să fiu mâine. Bine, aveam ceva planuri, nu era totul așa  dezorganizat, doar că mai flexibile așa.

Head of the River, Oxford

1) Head of the River din Oxford

E o foarte mică șansă să mă întorc în Oxford vara asta, mult mai probabil că nu, dar dacă se întâmplă îmi bag pula  în ea de zgârcenie și în stat la pakistanezi, indieni, ce dracului or fi ăia unde am stat eu mai tot timpul. Nu e bai, decent și la ăia, pentru ce aveam eu nevoie, și relativ ieftin, dar, vorba aia, la câți bani ies, pentru 30-35 de lire pe noapte diferență, mai ales dacă s-ar pune problema să lucrez tot așa 10-12 zile pe lună on-site, nu merită să mă cac pe mine. De ce?

Una e să stai în Cowley  într-o chestie care e doar o clădire pe marginea drumului și alta e să stai  într-un hotel pe malul Tamisei, lângă un parc, peste un pod, aproape de centrul orașului, cu ponton și bărcuțe. Parcă  e altceva, nu?  Cam cum ai sta în Cișmigiu, ceva. Da. La fel cum gâsca e un fel de lebădă.

P-afară clădirea e ușor neîntreținută ( după standardele din România e ok , nu vă faceți griji) și nu promite mult, însă înăuntru e surprinzător.

Nu-s multe camere. De fapt, nu știu  câte sunt, ca să fiu sincer, doar cred că nu sunt multe.

Înăuntru , ”la recepție ” e un pub/ restaurant și au terasă și afară. Fac mâncare bunicică, am  lucrat o zi de acolo.

Chelnerii sunt cam aerieni așa. De fapt am cam observat trendul ăsta prin UK. Ei sunt foarte amabili, dar trebuie să-i bagi tu în seamă, gen să-i tragi de mânecă, că altfel se mai fofilează și faci foamea, setea, după caz.

Pubul e cum e, rustic, are ceva stil , dar nimic ”breath taking”.

Camerele sunt de 4 stele după cele mai vestice standarde.  Și am văzut destule hoteluri. Cum am zis, inițial am stat acolo cu nevasta, că mi-era rușine s-o duc pe unde stau eu singur, dar mi-a plăcut atât de tare încât săptămâna următoare m-am întors și singur.

Camerele sunt amenajate și decorate clasic. Da nu clasic kitsch, ca la Milexim.  Nu. Chestii făcute pe bune. Cu paturi cu cardu din fier, înalte, să te urci cu scara, dacă pici de-acolo îți rupi minim o mână.

Cu dulapuri vechi, cu corpuri de iluminat clasice și telefon cu roată. Iarăși îmi aduc aminte de playerul ăla. Într-o zi, când am să fiu bogat, am să-mi cumpăr și eu unul. Mai ales că mă tot întreabă nevasta ”când?”.

Baia era decorată frumos și n-aveai a te plânge decât de chiuveta tradițională, dar pusă în context, detaliul ăsta nici măcar nu-l mai iei în seamă.

Mi s-a părut amuzant că de ambele dăți aveam în cameră pe  lângă expresor de cafea și apă plată îmbuteliată și o sticlă de  cidru, cred. Ceva alcool, na, ca berea, cu dop ca de bere, dar fără desfăcător, și credeți-mă că am cotroșit prin toate sertarele după el. Nu era.

Posibil să existe hoteluri mai de fițe în oraș, mai scumpe sigur există, dar refuz să cred că poate să existe altul unde să vrei să stai mai mult decât aici. Am cam văzut așa orașul zonele, și daca nu ești cumva maniac cu cine-știe-ce chestie de lux, care nu o fi disponibilă aici, habar nu am ce-ar putea fi, nu cred ca poți găsi altul mai bun.

Un singur minus ar fi, în niciuna din camere nu am putut deschide geamurile ca să fac chestia aia ca aerisitul. Geamurile am văzut că se deschid, dar nu de la înălțimea mea. Îți trebuie așa  cam 1.85 și să te sui pe un scaun ca să ajungi acolo unde  se deschid . Da, camerele sunt atât de înalte.

In fine, nu că aș fi murit sufocat. Poate doar de cele 6 perne pe care le-am găsit în pat. Nu știu care e treaba, de ce le plac oamenilor multe perne, mie îmi trebuie maxim una să dorm pe ea, dar hai să zicem că pot fi utile în diferite activități de divertisment.

Micul dejun e inclus în preț și e, pe lângă ceva bufet sumar, a la carte, dintr-un meniu de chestii englezești cu ouă, fasole și cârnați, deși nu sunt sigur că ”ouă benedict” sunt ”english cousine”, dar la cât mă pricep eu, să zicem că sunt.

Cum am zis, am lucrat o zi la ei pe terasă și în restaurant, în liniște. În liniște până a venit o familie de englezoi cu copii cam la fel de scandalagii ca ai mei, pe care îi lăsasem acasă cu un scop. Dar mi-am pus căștile și mi-am văzut de autismul meu.  Ideea inițială era că nu am mult de lucru, și că după-amiaza ne plimbăm prin Oxford, dar la prima oră am stricat cu mâna mea ceva, c-așa e bine să începi o zi de vineri, destul de brutal, așa că ia Manole și repară, iar nevasta, nu știu ce-a făcut, dar a plecat să se plimbe, evident, când s-a săturat să se uite la mine cum butonez disperat și n-o bag în seamă.  Ăia de la hotel m-au lăsat în pace. Le mai ceream din când în cand câte un ceai, cate o cafea, am mai văzut-o la un moment dat pe nevastă pe lângă mine, cred că a comandat prânzul pentru amândoi, că parcă îmi amintesc că aveam un burger, sau nu mai știu ce, în față, la un moment dat, deh, zboară timpul, noi îmbătrânim, dar cu mine nu poți să te înțelegi când lucrez, că mă uit prin tine și vorbești cu mobila, nu cu mine. Cred că am să revin.

2) Faraoneala de la  Bristol, sau româneasca de la Marriott

Stătusem eu cu o saptămână înainte la hotelul ”Victoria Square” din Chilton , Bristol și știam vag împrejurimile. Dar am zis, că, hai, merg cu nevasta să iau ceva mai aproape de gară că aveam ceva plimbări de făcut și să nu mă fac de râs pentru 20-30 de lire diferență, ci să iau la Marriott, 4 stele,  că știam că nu am cum să dau chix cu ăsta.

Dar m-au enervat. Acuma, să fiu cinstit, hotelul e de câte stele scrie pe el, cu  servitori scorțoși, mai bine îmbrăcați decât mine, d-ăstea. Camera, mobilată cam vechi și cam ”ieftin” pentru 120 de lire pe noapte, dar nimic de deplâns până la urmă.  Spațioasă și curată, cu pat mare, cu baie ok, cu televizor plat. Stop!

Cu televizor plat LG, mare,  pe care nu voiam să vad nimic legat de televiziune, aveam  în schimb ceva netflixe și Amazon Prime sau măcar ceva tras de pe torrenți de afisat pe el. Sau macar sa lucrez două ecrane de webdynpro. Dar deși are porturi HDMI, nu poți, băi vere, să conectezi nimicuța pe ele, că au sărăcia aia de meniu de hotel fix ca să nu te lase, că ce, dacă vrei să vezi filme, au ei un pachet PPW de 12 lire pe zi sau ceva. Cu niciun film interesant, dar nu contează, au. Dacă știam că are nevasta infraroșu pe telefon îl rezolvam și pe ăla. Dar am aflat mai târziu.

I-am înjurat în gând, cât și tare,  și am trecut la următoarea activitate, datul pe internet, care  – surpriză! Era moca doar dacă închiriai camera prin siteul lor, sau dacă ești membru Gold. Dacă aveai rezervare, ca mine prin hotels.com, muie și 12 lire pe zi , păi da! Băi, dar , în rezervarea mea scria clar ”Free WiFi”, așa că am întrebat, ce facem aici(?), că altfel nu stăteam la ei, îmi băgam picioarele  în numele lor de Marrioți, sau cum i-o chema. Ca să ne înțelegem , eu aveam net destul pe mobil. Vreo 3 giga, de abia încărcasem. Dar mă enervează genul ăsta de vrăjeală.

Iar ăia mi-au zis că da, așa e, e Free WiFi, dar pentru clienții Expedia ( Hotels.com e, de fapt, expedia) asta înseamnă gratis doar în hol. Ca la fraieri adică.  Asta e chiar nesimțire! Serios. Internetul, semnalul, e disponibil în cameră, dar dacă vrei să-l folosești de acolo si ai luat camera  prin altceva plătești. Deși în rezervarea mea nu scria așa de explicit că WiFi ăla gratis era doar în  hol. În fine, nu stau să mă cert cu ei, că mi-e rușine și nici nu știu cu cine să mă cert. Am rezolvat-o, tot  înspre rușinea mea, doar că nu mi-e rușine, românește.

Am încercat să le hăckuiesc hotspotul ăla când m-am trezit sâmbătă dimineața pe la 5, dar nu-s eu chiar cel mai bun la treaba asta. Mi-am ieșit din mână demult și oricum nu am fost vreun guru. În fine,  au chestia aia securizată decent. Așa că am început să cânt ”pușca și cureaua lată, ce hecăr eram odată” și m-am culcat la loc. Da’ la micul dejun, care-i bun, aproape de cel de la Pullman din Munich, și-n plus cu cafea de la Starbucks,  mi-au întins soluția pe tavă. Că vezi, ei au la intrarea în salonul de mic dejun un portativ d-ăla cu lista de invitați și camerele la care stau, și stă o tanti majoretă d-asta, sau hostesă, nu știu exact cum se cheamă, care taie de acolo invitații pe măsură ce vin la masă. Click!  discret cu telefonul și m-am făcut și eu cu o copie. Parcă aia de la SIE ziceau că caută spioni, sau ceva?

Ia ghici,  ce-ți trebuie să te loghezi pe internetul alora. Păi, pentru ăia mai ardeleni, să vă spun eu:    Numele și camera, și dacă ai făcut rezervarea la ei sau ești ”gold” ai net moca. Dacă nu, plătești. Doresc să transmit pe această cale mulțumiri domului Wang care era client ”gold” și avea net moca pe care a binevoit, sau să presupunem că a binevoit,  să-l împarta și cu mine.    Și-așa am avut o dimineață superbă, mă rog, ar fi fost superbă, dacă soția ar fi apreciat gestul, dar să zicem că ea nu e cel mai mare fan al meu cand vine vorba de  treburi d-ăstea.  Oricum nu prea le-am folosit internetul, dar asta a fost așa la modul – să nu încerci să dai o leapșă unui român, că o dă mai departe. Și m-am gândit la o chestie. Dacă aș fi vrut, pe baza numelui și a camerei aș fi putut să iau internet d-ăla de bandă rapidă, sau filme porno, sau cine știe ce servicii pe numele domnului Wang, sau al altcuiva. Firește, nu am făcut asta că nu-s un porc și are și aroganța mea limite, n-aș face  rău altora cu titlu gratuit așa. Dar aș fi putut. De unde știu? Că atunci când m-am cazat doamna de la recepție m-a întrebat dacă-s de acord să facă un oprire de 100 de lire pentru eventualele chestii pe care le-aș putea consuma la ei, ”ca să-mi fie mie mai ușor”, lol . Și-am zis da. Nu știu de ce, că oricum umblu mereu cu cardul în buzunar, dar am zis da. Eh, cum am făcut eu un snapshot la listă, ar fi putut face și alții, și-ar fi putut să-și ia Broadband de 100 MB/s , de ce s-ar limita cu ce dau ăia moca, că doar nu-i costa nimic, nu? Sigur, asta ar fi fraudă, iar lumea civilizată nu face d-ăstea, dar numai zic.

Acum, eu spun doar că eu nu cred că mai stau la Marriott, sau  la lanțuri d-ăstea care se cacă pe ei la WiFi. Îi înțeleg de ce fac asta, dar tot mi se par nesimțiți.

De la Bristol am tras o tură pe la Cardiff și un pic mai sus prin ținutul secuiesc al ăstora ( vorbesc ăia o limbă, să le trăiască), până la castelul Caerphilly, care chiar că mi-a plăcut.

Cât și faptul că am găsit acolo o Cola interesantă. Cică ”Botanically Brewed”, care nu știu ce vrea să zică, dar e bună la gust. Aducea un pic un pic a Quick Cola, sau cel puțin așa de bună îmi place mie să îmi aduc aminte că era aia.

Și-am dat și-un ochi până la Penarth, să  văz și eu ușa către Atlantic.

3) Țeapa din Londra –  Arriva Hotel

Aveam ceva întâlnire marti in Londra și am zis să plecăm de Duminică , să avem timp un pic și p-acolo.

Am zis , hai să iau un hotel pe lângă o gară, să ajungem ușor și să găsească nevasta drumul către aeropotr ușor, că eu habar nu aveam când ar fi urmat să plec din Londra. Adică, bănuiam că miercuri, dar se puteau schimba planurile.

Băi și sincer nu m-am chitroșit, adică stătusem cu o săptămână înainte în Paddington la Nayland, cu vreo  59 de lire pe noapte 9 în camera single, ce e drept) și m-am gândit că ăla-i prea low pentru nevastă, așa că să caut unul mai acătării.  Prețurile erau așa: Hoteluri pe care le știam după numele lanțului hotelier și banuiam că nu e japcă costau de la 150 de lire în sus, pe unde căutam eu ( Paddington , Kings Cross), iar ălea ca Nayland 60-75.  L-am găsit pe ăsta la 90 de lire pe noapte ( media a trei nopți) și-am zis că asta e! N-o să fie el ca Marriott-ul din Bristol, sau ca ăla din Oxford, dar măcar decent, cu WiFi și mic dejun, chit c-o să fie, în principiu croissant și cafea nechezol.

Mda, doar că nu. M-am simțit făcut de râs și mi-a părut rău.  Serios. Dacă știam că e în HALUL ĂLA,  mă mai scărpinam de 150 de EUR peste ăia 270 și luam altceva decent. Hotelul ăla e ok, doar dacă ești aurolac, sau rămâi fără bani și chiar nu mai ai unde dracului să dormi, sau dacă te doare efectiv la bascheți  unde dormi, gen vii de la muncă leșinat și rupt în gură de beat, sau tras pe nas și nu-ți pasă.

Când l-am rezervat am citit review-uri cum că ar fi curat. Nu știu ce standarde de curățenie au ăia, că ale mele nu-s prea ridicate, mă uit acum la serverul de lângă mine și văd că are un deget de praf pe el, dar nu mă deranjează teribil, dar băi, când am ajuns la recepție aveau niște canapele din piele, ziceai că au stat porcii pe ele. Jegoase, dar jeg d-ăla de nu îl scoți nici cu înălbitor d-ăla care ia și vopseaua. Din fericire camera era mai ok, că-mi băgam picioarele și plecam dacă era chiar la fel. Bine, un pic mai ok. Pereții aveau urme de mizerie pe ei, de zici că au dat caii ceapeului cu copitele, necurățate de cine-știe-când. În rest, era ”măturat” și lenjeriile erau curate. Sau așa păreau.

Televizorul era mic, dar plat, suspendat la înalțime. Cu greu, dar măcar a mers, am reușit să agăț laptopul de el cu un cablu HDMI să ne uităm la una-alta.

Internetul era execrabil. Se deconecta hotspotul ăla și se reseta din 3 în 5 minute. Problema e că aici nu prea puteam nici să lucrez de pe telefon că nu prea aveam semnal. Dar m-am descurcat cumva. Cu înjurături, cu morți și răniți. Și am lucrat așa din pat, cu laptopul pe picioare. Aveau ei o iluzie de birou, în camera, unde puteai să lucrezi liniștit de pe telefonul mobil, sau o tabletă de 7 inci, că cu ceva mai mare nu aveai loc acolo.

Iar pe canapelele de la recepție nu mergeam nici mort să mă așez și să lucrez, că eu cred că de acolo s-a răspândit ciuma bubonică în Europa. Sigur erau atât de vechi si infecte.

Micul dejun, eu am fost în prima zi și mi-a cam făcut scârbă. Nu atât mâncarea ci femeile care serveau, în fine, nu mai continui decât cu faptul că nu am putut să beau nici cafea de la ei. Nici nu știu de dracului nu am plecat altundeva.

Baia era curată dar mică și veneau angajații alora zilnic de făceau un fel de curățenie și schimbau prosoapele și cred că și lenjeria.

Singurul lucru superb de la hotelul ăla a fost sexul, pe care nu l-il pot atribui lor, că patul era cam nașpa iar pernele cam lipsă, de-mi aduceam aminte cu jind de ălea din Oxford, dar de unde am tras concluzia că doamna nu s-a supărat prea tare.

La plecare mi-au dat nu știu ce ciocolată unde scria să nu uit să le fac un review. N-am uitat. I-am făcut albie de porci. Cum și sunt. Dar vouă vă recomand să mergeți, că e mișto, desigur.

 

Send to Kindle

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.