Unbrexit dreams

Am citit articolul ăsta și aveam ceva de zis dar nu aveam cuvintele în ordine.  

Nici acum nu-s toate, dar uit.  Văd un lucru care,  cel puțin în ceea ce privește percepția mea,  e în crescendo.  

Opinia că nu o să fie niciun Brexit,  că britanicii o s-o dea înapoi,  o să o lălăie,  sau o s-o facă la mișto. Și britanici și străini par să încline înspre ideea asta. Poate e din cauza modului britaninicilor de a face politică,  poate e natura umană, poate. 

Când mă mai uit la un tembelizor,  la o știre,  așa îmi pare și mie. Da când mă uit acolo unde-s lucruri mai concrete, nu. 

Io când zbor cu avionul mai trag cu coada ochiului in stânga,  dreapta, mai ciulesc urechea, am obiceiuri d-astea infecte de securisto-vizorist. Nu zic nimic, nu întreb pe nimeni al cui și de unde e, doar bag la cap.  Mă rog, câteodată mai intru în discuție cu oameni. 

Aș fi sperat să observ ceva relevant cât am zburat la Londra, da’ cred că ăia relevanți nu zboară cu Wizz, așa că nimic.  

Pe de altă parte viziunea s-a schimbat de când zbor prin Germania.

Multe CEO-uri, CFO-uri, CIO-uri și alți diverși din top și mid managementul companiilor. Am zis multe, că nu știu care e treaba de pare că-s mai multe femei. Poate mă înșel.   Ăștia,  ai dracului,  sunt toți sârguinciosi, nu ca mine, care dorm blană tot zborul.  Ăștia,  de cum au voie, scot laptopul pe picioare și defilează prin PowerPoint-uri și Excel-uri,  iar până să aibă voie,  răsfoiesc versiunea “hard copy”. Bă coaie,  consumă ăștia hârtie de nu se poate.  Ce calculatoare, tablete, telefoane. Ăștia la orice au și versiunea printata,  plus marker în geantă.  Dușmanii planetei. 

Cu cei patru ochi pot vedea o chestie comună pe planurile tuturor. Toată lumea are un slide cu Brexit Plan.  Toată lumea. 

Și am vorbit cu vreo 2-3 d-astia.  

Dom’ne,  ce tot faceți atâtea planuri, credeți că-i chiar pe bune,  dacă se răzgândesc ăștia?  

Viziunea e unanimă: 

– Britanicii pot să se răzgândească, dacă vor, da’ Brexitul nostru merge înainte.  Banii sunt alocați,  firmele contractoare care se ocupă de “change management” au fost tocmite și-au început deja munca, monștrii se mișcă deja. 

Nu se întoarce nimeni din drum și nu-i vorba de oameni. Un nene zicea că firma la care lucrează el  a investit deja >100M euro să mute o parte din business din Spania în UK, unde aveau deja mai multe planturi și că au terminat relocarea în 2016. După care au trebuit să planifice mutarea din UK. Cică e mai ieftin că au o parte din proces deja testat, Lol. Și că ei ar fi vrut să mai rămână un pic, că știi, sutele astea de milioane nu le inventezi așa din pix, dacă nu ești bancă.  Da’ nu s-a putut. Că atunci când faci genul ăsta de mutare te bazezi mult pe contractori până îți stabilizezi business-ul.   Ca să înțelegeți, când îți închizi șandramaua din Spania/ Germania/ România /Ce-o fi, nu te aștepți ca oamenii aia să te urmeze în UK,  că poate planurile lor de viață nu coincid cu business-ul tău. Plus că poate se bucură la salariile compensatorii,  vorba aia, de abia așteaptă să le dai un șut în cur, că e pe bani. Așa e în UE, mai cu socialism așa.  Eh, și ca să stabilești noua organizație angajezi tu local, da’ până vin trebuie s-o construiești mai întâi, că așa e zicala.  Și chiar dacă vin,  sunt habarnisti nu știu nimic despre ce faci tu acolo. Așa că trebuie să aduci pe cineva să facă transferul de cunoștințe și să înceapă “asimilarea” (ref. BORG).  Aia de la locația anterioară vin dacă vor, dacă pot, dacă pula mea, oricum sunt la futu-i mă-sa că știu că la ei e finalul. Așa că se lucrează la greu cu contractori.  Mercenari. Pe ăștia oricum ii doare în pulă.  Acum sunt la tine, mâine la concurentul tău, poimâine… 

Dar ce să vezi, ăia au plecat primii din UK și cum s-a dus lira in cap și-au și luat cortul și-au plecat în UE. Păi, nu?  

Și treaba e clară.  Faptul că s-ar suci acum englezii nu ii întoarce pe ăștia înapoi.  De abia au început să îi dea înainte cu planurile de ieșire.  Indiferent de ce se întâmplă de mâine înainte,  cincinalul ăsta în direcția asta mergem, taică. 

La ăștia la care lucrez chiar a fost o ședință,  cică,  înainte să ajung eu, că au întrebat ăia din UK ce planuri au cu ei, că nu vedeau nimic de Brexit. Bine,  nu vedeau nimic că sunt pe extracție de resurse și că ăștia aveau oricum în plan să vândă toată compania, Lol, dar na. Voiau oamenii să știe ce se întâmplă cu ei. 

Și discuția a decurs simplu. Li s-a spus ceva gen: ” Bă, băieți, pe noi ( pe corporații) nu ne-a întrebat nimeni ce părere avem. “You’ve had your say, now we all learn to live with it! Hai Turbo Jet d-aici!” 

Și cam asta e direcția de peste tot.  Așa că dream-on la soft Brexit și unbrexit.