Din Copenhaga: Bodega, locul cel mai drag.

Nu numai pentru localnici. 

Uneori, când nu sunt acasă, înlocuiesc masa de seară cu 1 kilometru de alergat, dacă nu plouă,  ca în ultimele două luni. 

Sau cu un baton proteic. Sau cu 50 de grame de coniac, rom sau,  rareori,  whiskey.  Că una din serile trecute. Lucru care e o idee proastă că după aia chiar că îmi e foame. 

Mie-mi plac bodegile mai mult decât terasele, sau restaurantele,  sau cluburile.  Da, bodegi, crâșme,  nu puburi.  Genul de taverna unde se umple de scursuri, săraci, viciati și interlopi. Îmi plac bodegile mai mult decât îmi place bautura. 

Din motive evidente,  trebuie să fac asta mai degrabă singur,  e aiurea să merg cu soția într-o spelunca de asta și să stăm la bar și să bem  ceva ce promite să fie o băutură legitimă,  dar nu ești sigur și nici nu ești în poziția să protestezi, sau măcar să lași paharul plin și să pleci,  că nu știi dacă nu șterg ăia cu tine pe jos ; așa că înghiți și maxim te strâmbi,  să pară că e de la tărie,  nu neapărat din cauză ca nu e spirtul tras bine prin pâine și coloranții par a fi naturali, pe bază de cianură.  Și nici nu am multi prieteni cărora le place genul de stabiliment. 

Așa am găsit pubul lu’ Andy. Mi s-a părut cel mai dubios din toată zona așa că am dat buzna și m-am așezat pe scaun direct la bar. 

M-a intrebat ce vreau un tip, care cred că era barman, dar nu sunt sigur, că în restul timpului era în sală cu gagică-sa, jucau ceva quiz ( în daneză,  nu am înțeles o iota)  cu alte 5 cupluri, iar Andy le citea întrebările.  Câștigatorul se înfigea într-o frapiera plină cu sticle de vodcă și bere. Asta am înțeles.

Ceva afumătura, unu’ mic de 12 ani, scoțian, pe care mi la turnat într-un pahar care nu părea spălat – în urmă cu două săptămâni , dar măcar era suficient de tare să am încredere că merge și că dezinfectant. 

A, și credeam că în țările civilizate nu se mai fumează. Nu știu cum e în DK,  dar în barul ăsta se fuma la greu. Bujdigai. Aveam și scrumiera (plină,  că cine pula mea să o golească,  ăla juca quiz)  în față.  Și era o doamnă la bar care a fumat vreo 10 țigări în jumătate de oră.  Cred că încerca să transmită ceva mesaje în depărtare (la ce rotocoale ieșeau pe ușă,  sau e ultima tehnologie de a te cloaca.  

Aș mai fi stat să mă otrăvesc dar a venit o doamnă, să fi avut în total  la vreo 200 ( ani + kilograme ) și s-a așezat lângă mine .  Care a cerut o bere, după care a borat pe podea, ca o doamnă. După ce a cerut, nu a apucat să  bea.  Și am plecat, că ce e mult strică.  Dar altceva voiam să zic. 

Băi, anul ăsta am fost prin crâșme prin UK și pe aici- DK.  Și am ajuns la o singură concluzie. În barurile românești chiar și alea spălate nu ai ce pula mea să bei. Adică ai, numai mizerii și vreo câteva chestii stereotip: coniac Martell Vs sau VSOP, sau Hennessey la fel  , brandy Alexandrion – 3 sau 5 stele ( deși exista și 7 și 12).  Whiskeane: Johnny Oacăr ( roșu sau negru) ,  Jack și vreo altă mizerie dintre Teachers,  Ballantine’s sau J&B. Le-am zis pe toate, așa-i? A si Chivas Regal, obligator’.

Cine știe pe unde găsești vreun Macallan.  

Și costă de la 4 euro în sus toate spălăturile astea de butoi.  

Lagavulin, Laphroaig, Ardberg?  Ce să mai zic de Octomore? Pula, la festival poate.

Paranteză: [Care festival anul asta e intre 10-12 Noiembrie,  toma când sunt eu plecat.  

Mă adresez aici către fratele meleu, carele dacă ajungi pe acolo, ia-mi și mie o sticluță de Octomore,  dacă e subt 6 meleoane.  Nu-i spune soției, că plătesc din diurnă,  când nu e ea atentă ;).  ] 

Continui. 
Și pe lângă ficat, trebuie să scapi repede și de rinichi, că nu-s sub 10-15 euro, atunci când le găsești.  

În Oxford era standard, 3.7 lire pe orice whisky de 10-12 ani. 4.5-5,  dacă voiai ceva mai bun de 15-18.  Pe 40 de grame. În Londra cam o liră în plus. 

La ăștia am dat 35 de coroane ( aproape 5 euro) pe un Macallan de 10 ani. Nu m-a impresionat și am mai dat 45 pe afumătura; un Talisker de 18 ani. Plm, scumpe conservele, dar măcar aveau bunătăți și merită.  

În București nu am unde să merg la ceva similar. Adică o chestie fără pretenții unde poți să bei chestii decente. Doar vin. Vin găsești unde să bei. Dacă știți ceva de genul let me know. 

Fără Tuborg la halbă și bere artizanala, mă pis pe ele, nu sunt de mine.