Superstitii corporatiste

1-Codul Culorilor

Azi am intrat in birou cu cravata rosie. Nu se asorteaza neaparat la camasa vag albastra cu puncte negre, nici neaparat la pantalonii gri.
Poate-poate merge cu pantofii maro, dar nu ma pricep eu la d-astea, zici ca-s daltonist. Aveam, cu siguranta si una albastra cu mine, stiu ca aia mergea mai bine, asa by default, dar nu am gasit-o si nu se potrivea la ocazie.
Ca asta e important. Au observat doi indieni, sau poate au facut ei vreo asociere , ca io port cravate rosii cand e treaba critica. Presupun ca nu au observat si pantalonii maro, inca. Mie initial nu mi-a pasat.
Da’ mi-a sarit in ochi ca de cum ma asez si deschid caietul si incep sa turui snopul de belele si ce putem face se uita fix la cravata mea si habar nu am daca inteleg ceva din ce zic eu ca vorbesc trei limbi diferite. Eu. Toate in engleza da’ una e cu cod abap,
alta e cu procese si alta e cu “baga-mi-as pula in mamele voastre, mai usor cu hei-rup-ul, hai sa ne organizam un pic, ca am reparat deja cacatul asta de trei ori de aceeasi buba, ce pula mea, scrie pe mine Manole?”. Dar macar se uita atent. Am lasat cravata la curatat, parca vorbeam cu peretii.
Tot asa, nu am realizat ca asta e cauza. Pana cand joi, saptamana trecuta aveam o discutie si la sfarsit, dupa ce le-am spus ca e cam la limita treaba, un pulica cica – aa, Catalaen, deja totul e mai bine acum, porti cravata albastra, am observat ca de ori de cate ori e groasa o porti pe aia rosie.
Iar eu eram gen: -Pai, ba, coaie, nu am una portocalie. Si albastru mie nu mi se pare chiar roz.
Bineinteles ca vineri dimineata a futut o colega si ultima bucatica de rezerva de timp pe care o mai aveam si-am stat ca boul sa lucrez si pe tren si pe sub tren, ca asa e cu relaxarea.
Asa ca azi la 7 eram la birou si primul care ma vazu fu: “Oh, fuck! What happened?…Can you fix it?”. “Ma-ta!”

2-Daca nu ma implic totul se rezolva de la sine.

Cand am venit aci m-au bagat direct in cazan la fiert. Da’ asa din start. Am vorbit noi inainte de contract ce proiect minunat au ei si cum merge totul conform planului. Planul sa fie proiectul anulat si trimisi toti in suturi acasa, presupun.
Cum am ajuns cum am vazut ca ratasera toate deadline-urile posibile si ca nu era prea roz nici pentru ala din al 12-lea ceas. Zici ca se numea proiectul “Romania”.
Ca si data trecuta, eu am venit aici sa fac bani nu sa plec acasa cu pula in mana, asa ca le-am zis bine, ma, si m-am apucat de munca. Si ziua, si noaptea si plm. Si da-i si pe partea mea, si da-i si cu programarea, si da-i si pe partea de administrare. Nu ca le fac eu pe toate, sa fim seriosi,
da’ mi-e usor sa vad cand unu’ se preface ca face si sa-i bat obrazul, gen, ba, coaie, nu ne mai fute timpul ca, uite, stiu si eu cum se face, A->B->C, hai lasa vrajeala. Si-o lasa. ma cam injura, ma cam urasc, cred, da’ aia e, in general, lumea ma uraste.
In fine, asta nu e ca sa ma laud eu, ci ca sa prezint un sistem. Si cum erau problemele stiva, hop si faptul ca au vandut astia compania la 1 saptamana dupa ce am venit eu, asa. A, pai super. Care e primul gand in cazul unei achizitii?
“Ce proiecte ruleaza si consuma bani si de care nu mai avem nevoie?” De cine nu mai e nevoie in primul si in primul rand oriunde? De contractori. Superb, eram intr-o pozitie beton, noroc ca de proiectul asta depind altele si ca au investit deja prea mult in el pentru cat ar mai fi. Dar cum s-a creat situatia asta sefa mea a plecat in concediu o saptamana in Malta ca motive.
Beton. O colega developerita s-a imbolnavit subit. Dupa care am ramas eu cu alt developerici din India cu o stiva de teste de facut si cu cateva tickete deschise catre SAP, iar pe aia ii durea in pula. Ba, cumva-cumva, le-am scos la cap cu maniacul ala, unu mai tocilar si mai nerd decat mine. Eu am testat si-am facut debug, el a programat si-a facut debug si i-am tinut amandoi numai in pula pe aia de la SAP sa-si rezolve cacaturile, pana cand nu au avut decat.
Cand au venit fetele, ca doua garofite( dar mai putrede asa) , eram “back on track”. Ha-ha-ha, hi-hi-hi, great success, ce tare, am plecat si s-a rezolvat, poate si data viitoare ar trebui sa facem la fel.
Meh, minte de femeie, zic. Si-am luat-o ca pe o gluma.
A fost buna gluma, pe seama mea, ca la urmatoarea buba s-a imbolnavit tocilaru’, febra 40, deh – India, si-am ramas cu colega. Iar situatia a degenerat de-asa natura incat in 3 zile sefa si-a luat iarasi concediu, iar colega a zis ca are niste treaba pe la ambasada sa-si ia viza sa vina in Copenhaga, chit ca daca nu rezolvam cacaturile nu mai avea de ce sa vina.
Am facut ce-a fost de mine, da’ la un moment dat, l-am sunat p-ala :”Lazare, iesi afara, ca bate vantul pe aici!” A iesit Lazar, m-a mai ajutat cu una alta, a mai intrat la loc, ca India si spitalele nu prea se potrivesc, am terminat eu ce-a fost de terminat, mai pe naspa, cu userul si parola lui, mai pula mea.
Iar au venit fetele ca garofitele: Uaaau, ce tare, totul e rezolvat in lipsa noastra! De-acum stim!
Ele radeau, dar vedeam pe fata lor ca-s cat se poate de serioase si ca luau chestia asta ca pe-o labuta de iepure, sau ceva.
Asa de tare i-a placut lu’ Lazar ca si-a bagat pula si s-a cerut afara de pe proiect. Nici nu-l condamn. Baiat destept. Doar ca eu am ramas cu fetele vesele.
Sefa e libera pe fiecare saptamana joi-vineri, iar saptamana asta nu a venit nici azi, ca si-a dat ea seama vineri ca e de cravata rosie, probabil din mailuri.
Da’ nu-i problema, ca vine, probabil maine, si e deja rezolvat, ca eu am deja alt contract pe teava si mor cu ei de gat, nici nu vreau sa il ratez pe ala, nici nu plec d-aci fara go-live.
Asa ca ce conteaza din ce cauze, superstitia functioneaza, asta e important- corelatia, ca in bancurile alea cu cercetatorii britanici.

3-Ce deznodamant poate sa aiba chestia asta?

Surprinzator si pentru mine, cat stateam aci in atrium si tineam sedinte si debug cu share screen sa-i arat  programatoarei unde greseste, inainte sa-si ia liber ca sa se rezolve problema “de la sine” , venira unii  – vreo 15, si ma deranjau cu galagia. Asa ca ma apucai sa scriu asta, ca ce sa mai faci cu o gloata de handicapati vorbind fiecare cu fiecare. In acelasi timp ma suna o gagica sa-mi spuna ca zilele astea semnam noul contract ( da, iar afla nevasta-mea stirile in acelasi timp cu restul cititorilor, asa o pastrez printre fani, lol).
Dar ma enervau aia si cu seful lor care le tinea o cuvantare si le spunea cum lucreaza el de coispe ani in companie si s-a despartit cu parere de rau de multi colegi care au plecat, da’ niciodata de un departament intreg; cu cola, prajituri si alea. Nici sa scriu mizeria asta nu ma mai puteam concentra. Si-l intreb pe unu’:Ce face, ba, asta? Isi da demisia si-o arde in siroposenii?
-Nu, ne da afara pe noi! Ca, deh, companie noua, reguli noi!
Si-i zic, zambind, cu fata mea de retardat:
-Don’t you worry! By the time you get back, everything will be resolved!
-Back? I said we will be off-loaded, we’re not getting back!
Oh, no?

Da’ presupun ca cola-i buna. Si vacanta. Multa vacanta.

*Pozele-s furate, nu pun linkuri ca plecara astia si ma apuc de treaba.  Liber sa ma asasinati online.