Scris acum vreo o săptămână, da’ n-aveam poze.
Voiam să încep articolul altfel, dar îmi rupse soția filmul când îmi spuse cât a costat. Așa că încep cu asta. Bă, țara ăstora e scumpă de mori. Serios, mai scumpa decât UK. Îmi trecea mie prin cap că poate mă fac rezident în Copenhaga, că e orașul frumos, că plouă mult și des, că motive.
Nu-mi permit, băi. Și trebuia să îmi dau seama din Teslele ălora, priponite la încarcat că nu-i de săraci ca mine.
Au stat nevasta și copii de vineri până miercuri pe aci; minus 2600 de euro din cont. Nu pun la socoteala zborul și hotelul de duminică încoa, cu alea face cinste angajatorul, se știe. Și mi-a și mulțumit pentru flexibilitate.
Danemarca e o țară socialistă și primitoare pentru copii. Nu plătesc ăștia nimic. Tren, metrou, autobuz, nici în România nu-i atât de gratis. Gen ii iei copilului bilet cu loc rezervat pe trin, nu așa, și nu costă nimic. Acum că pentru doi adulți, dus-intors până în Bilund a costat 200 de euro, băga-mi-as, aia e. cineva trebuie să deconteze gratuitățile astea. Așa că ai ce cauta aici doar dacă ai, sau ai de gând să faci de la 2 copii în sus. Altfel plătești de mori, degeaba.
Bine, pentru unde am mers eu a fost o greșeală teribilă să iau tren. Trebuia să închiriez o mașină și cu tot cu scaune de copii era mai ieftină și mai de ajutor. Dar nu avea cine să conducă, că eu aveam de lucru, iar nevasta e mai greu, cred, să conducă cu o mână, și să aibă grijă de copii cu cealaltă. Nici nu prea poți să îți folosești mâinile să ai grijă de copii prin țara ăstora, că dacă te văd, ți-i iau direct. Așa că le-am spus din prima:
-Copii, fiți cuminți, că aici nu pot să vă iau de urechi, că vă iau ăștia direct și nu ne mai vedem curând.
Aveam de lucru la modul – copilul cel mic a înțeles că la aeroport, unde i-am așteptat, e biroul meu, și ieri dimineață, când i-am dus, mă întreba unde plec, nu rămân să lucrez acolo? Că unde e biroul meu?
În fine. În Bilund ai două chestii de văzut / făcut.
Legoland și Parcul de distracții Lalandia.
La Legoland nu am călcat. Mie îmi era totuna, dar sâmbătă a plouat, iar ăla e în aer liber, iar copiii duminică au vrut tot la parcul acvatic așa că ăia am făcut tot weekendul. Lalandia.
Și tot acolo am avut și cazare, că la Lego era hotel, la ăștia sunt case de vacanță. Nu prea îmi mai plac vacanțele cu copii la hotel. În doi, merge, că avem nevoie doar de un pat un acoperiș și ceva de băut ca să nu făcem sex pe burta goală. Dar cu copii am observat că-i mai bine la apartament, casă.
Dar când zic acolo, e un fel de a spune, că mi-au dat ăștia casă la 1 kilometru și ceva de mers pe jos. Am făcut jumătate de oră cu trolerele taras. Ba așa, ba cu copilul ăl mic în brațe. Și bă, nu-mi place eu nu-s proiectat să car chestii, nu prea-i de mine să fiu hamal. Am alte skiluri.
Am înjurat în gând până am făcut spume. Nu de alta, dar am plătit 560 de euro pe două nopți la casa aia. Mișto casa, nimic de zis, mi-a plăcut, au și de vânzare pentru cine vrea, costa vreo 200 000 de euro una ca aia, cu două dormitoare. Doar de închiriat, că nu ai ce dracu’ face cu ea acolo, altfel. E un sat de case de vacanță. Luați de vă uitați.
Ce e amuzant e că de banii ăștia nici curentul și apa nu-s incluse, mă. Le plătești la checkout. Nu cine știe ce, vreo 8 euro au costat utilitățile pe 2 zile, dar, plm, tocmai aia e Idea, puteau să le includă dracului în chirie. Cam totul e automatizat. Nu vezi pe nimeni pe acolo. Primești un mail cu codul de la casă, ajungi la ușă cu mașina ( nu pe jos ca prostul de mine) , bagi codul, intri și găsești pe masă un plic cu instrucțiuni și brățări de intrat la parcul acvatic
Lalandia.
E o chestie acoperită care este compusă Din:
1) zonă comercială construită ca un sătuc de poveste cu un cer albastru de pânză. Mi-a plăcut. Mai puțin prețurile. Cina în regim bufet, că copiii sunt ciufuti, altfel te trezești că dai banii degeaba și nu mănâncă nimic, ne costa 100 de euro pe toți 4.
Din parcul acvatic nu am poze că nu aveam unde să las telefonul, adică nu aveam poftă să îi port de grijă, după ce că mai e și o rablă. Așa că narez.
Sunt mai multe bazine. În principiu cu apă termală. Dar majoritatea sunt, de fapt, un pic mai reci decât îmi place mie. E o piscină cu plajă ca de malul mării și tot la o jumătate de ora, bagă și câte o repriză de 10 minute valuri. Mișto dar neîncăpătoare. Adică de vreo 15mx15m așa. Aș vrea atâta plajă doar pentru mine.
Mai au o piscină cu ceva pod din nuferi plătitori de trecut și alte chestii de sport. Asta e o chestie de maxim 8 m x 20 m.
Apoi e un parc, că un loc de joacă. Dar plin de conducte, care mai de care mai sparte și mai tasnitoare de apă. Și-s niște tobogane tot cu apă pe acolo. Bucuria copiilor. Deasupra e o căldare mare, de vreo 1 metru cub, sau ceva, în care curge apă pe două țevi. Când se umple se varsă în capul tău. Superb. Dacă ești copil. În jurul locului de joacă e construit un rau care curge cu viteză.
Sus de tot e un tobogan lung, de dificultate medie, care iese afară din clădire și te mai tragi pe cur și prin ploaie și frig, după cum a fost cazul, dar nu pentru mine, eu nu mă dau în d-astea, pentru nevastă.
Sunt și două piscinute cu apă de zici că te-au pus la fiert, alea îmi plac. Și două saune, restaurant și o piscină în care te vezi de afară cum înoți în spatele unui acvariu cu pești, de zic copiii că ești în acvariu.
Și cam ăsta e tot.
În afară e o zonă de jocuri (mașinuțe, păcănele pentru copii – trebuie învățați de mici, ce dracu’), o zona de popice cu 8 piste, un teren de golf și o trambulina. Și mai au și o zonă pentru sporturi de iarna. Dar în aia nu am fost.
Ce să zic, ne-am distrat, eu m-am bucurat că de luni am început munca frumos, la birou, și că până seara i-au făcut doamnei creierul pane. Și-am continuat în aceeași rată de consum: cina și suta de euro. Nu contează unde și ce. Tot la banii ăia.
Dacă stăteau toată luna eram deja falit.
Copiii, și-au dat ei seama că le-a plăcut, dar când au ajuns în București, normal.
Și tot întreabă când mai vin pe aici.
La banii ăștia cred că ne cautam noi de treabă prin alte părți.
