Am observat, de câțiva ani, că nu prea mai îmi pasă atât de tare de anul nou și de vreo tradiție de anul nou.
Au fost niște ani în care mi-ar fi păsat, dar nu îmi permiteam prea tare, că de anu’ nou mă plăteau dublu unii la care aveam un contract. Iar daca se nimerea tura de noapte și anul nou era cam de 4 ori. Și aveau nevoie de mine ca de aer, dar nu mai tare decât cum aveam eu nevoie de banii lor.
Mi-am dezvoltat oricum niște stereotipuri. Unele de anul nou, șampanie, “cele cuvenite”, soția mă tot bantuia să avem cash în buzunar, petreceam noaptea cu un pic mai multă băutură decât de obicei, ziua de 1ian un pic pe mahmureală și de la cap, focuri de artificii, măcar să mă uit dacă nu să arunc, pe 1 ian era musai să fiu acasă oriunde o fi casa aia, salata de beuf ( de fapt a la russe, din comunism, ca nu mi-a placut aia cu carne ), daca nu făcea mama, cumpăram, soția nu face din astea ).
Eh, anul ăsta fusei plecat. M-am trezit pe 31 dimineața pe la 8, că așa voia soția să ne bucurăm de snorkeling & shit, că așa înțelege ea vacanța, să te trezești cu noaptea în cap, zici ca plecam la birou, nu de alta dar eram un pic mahmur si un pic acid in stomac că mâncasem un pic cam mult( pentru cât mănânc de obicei) seara anterioară, iar de băut nu cine știe ce, dar plm, în ultima perioadă nu prea simt vreo plăcere în a consuma alcool, pula mea, cred că m-am defectat.
Și eram un pic de pe altă planetă la micul dejun și vine unul cu un pliant că dacă vreau să cumpăr o șampanie pentru diseară, adică să o rezerv, cu numai 60 de dolari.
-Lasă-ma, băi, nene să mă trezesc si eu ca lumea, vrei sa imi iei banii asa din somn?
M-a lasat si m-am gandit, bai, ce pula mea? Nu simt nevoia de nicio sampanie, nicio nimic. Ma simt foarte-foarte bine fara. In sensul ca e destul se misto vacanta ca nu simt nevoia sa o augmentez cu “cele cuvenite” ca sa simt si eu “ca e revelionul”. Gen, e foarte bine ca e, dar eu sunt deja happy-happy așa pe leneveală( mă rog, după ce am plecat la plaja si m-a lasat sotia sa ma culc inapoi lat pe șezlong) , nu am nevoie de nimic, mai mult stric starea.
Mă uitam că la 5 dispăruse toată lumea de pe plajă, că se pregăteau de petrecere. Noi atunci ieșeam din dormitor pentru un ultim snorkeling / înot și-am plecat în cameră la 6 , când ăștia plecau pe unde aveau rezervat.
Văd că aveam o șampanie și în minibar în cameră. Adică proseco. 22 de dolari. Meh, am lăsat-o acolo.
Am ieșit pe la 9, erau deja formații, dansuri, toate femeile erau în rochii cu sclipici, cu țâțele pe afară, cu pula mea în cur și tocuri de săpau morminte în nisip. Soția avea o rochie de vară, nu de oscaruri, dar eu eram direct în pantaloni scurți și tricou. Mi-am luat totuși adidașii, zic să nu fiu chiar cocalar în șlapi.
În timp ce beam o cafea, după sex tre’ să te dregi, mă uitam la restul cum se simt festivi, cu cele cuvenite & shit și mă simțeam cumva în contratimp, în altă lume, deși eram în același loc și ne bucuram de același spectacol.
Ne-am mai plimbat să ne vină foame, am dat buzna la Hard Rock, unde mai fusesem pe zi la cocktailuri, am mai baut ceva , mancat ceva tradițional, ne-au dat ăia cu japca câte un pahar de șampanie gratis, lol, ca să facem numărătoarea inversă cu ei. Nema salata a la russe, sarmale, sau artificii.
Am făcut numărătoarea aia, să nu fim total outsideri, deși eu cerusem deja nota, până a adus-o ăla am vorbit cu niște asiatici prietenoși și am plecat la culcare pe la 1, ca la 6 ne trezeam să ne întoarcem în România, ca păgânii pe întâi . Suntem aproape singuri în aeroport în Viena .
M-am plictisit pe aici 3 ore, dar mă simt bine întrun fel care nu are nimic de a face cu noul an cu vreo stare festivă, sau vreo petrecere.
Mă simt așa cum ar trebui să te simți când vii dintr-o vacanță; odihnit, fără să am nevoie de elemente simbolice care să îmi inducă sugestia de bine.
