Punctul de minim interes și colaps al excursiei noastre a fost atins în locul unde eu așteptăm să fie partea mișto, cu relaxare, cocktailuri la piscină sau la mare, aici urma să fac cu soția cursuri de scufundări și să îmi iau licența Padi Open Waters.
Eh, eu licența mi-am luat-o eu , că planul e plan . Soția a dat înapoi, problema principală a fost vremea. Așa de nașpa că ne-am băgat efectiv pula in întoarcerea din Cairo – eram un pic suspicioși și că or să pună englezii ban la zboruri in UK, sau ceva carantină la aterizare, cum se pregăteau românii și restul Europei după ce decretaseră peste tot numai stări de urgență în timp ce noi o ardeam cu nesimțire in vacanțe. Bine, nici nu mai aveam cum să ne întoarcem în Cairo, erau drumurile închise ( colegii parcă ziceau că vor zbura ) , dar nici nu mai voiam.
În fine, când zic că vremea a fost nașpa mă refer la asta. Așa era vremea in hotel. Trebuia să bei cu viteză că altfel ți se umplea paharul de nisip, piatră la rinichi scria pe tine după două pahare.
Am ras tot pe linie băutură, până nu ne-au mai dat aia beri, ginuri sau alte poșirci pe care le băgam in noi și povesteam să treacă furtuna . Ne-au dat afară, că închideau.
Mă rog, afară e un termen abstract in cazul ăsta, dacă nu ești retardat.
Așa era când a început furtuna, ca mai sus. Și așa era când am plecat la somn.
Pe la 4 dimineața m-am trezit brutal de la un zgomot ca de pistol. Am auzit brusc “bang, bang! “
M-am ridicat în picioare , s-a trezit și soția, am trimis-o după birou, m-am dus la ușă ( se auzeau urlete, plânsete, plm) , m-am uitat pe vizor – nimic. Am tras un troller in drum , am scos cartela de la lumina și am așteptat un pic după ușă după care m-am dus în pat că mi-am dat seama că sunetul a fost totuși nu suficient de tare pentru un pistol într-o cameră de hotel ( față de cât de aproape se auzeau vocile) , probabil doar niște ruși își băteau femeile. În fine, soția nu a mai dormit, nici nu eram destul de odihnit s-o bat, in spirit de solidaritate. A doua noapte nu a dormit că a fost și mai mult praf și intra pe sub ușă pe sub peste tot și și-a petrecut noaptea ștergând praful din cameră și de pe mumia faraonului ( care eu dormeam dus ( din fr. douce), că de aia beau) , așa cum se cuvine din partea unei doamne .
Între timp , eu m-am trezit , mi-am scuturat nisipul din cur și din nas și am plecat la cursul de scuba știind că prima zi o să fac partea plictisitoare in piscină și am lăsat camera de scuba acasă . Perfect, am făcut întâi scufundările, că era vremea mai bună decât urma să fie a doua zi, când am înghețat în piscină, și nu am avut nimic să filmez.
Două chestii. Acum că am rezolvat partea cu certificări ( nu, nu sunt vreun guru, tot începător sunt, tot nu intru fără un instructor sau cineva mai șef ca mine, dar macar am învățat niște chestii și mai învăț) o să mai merg la scufundări mai des ,că e mișto , poate chiar mai vin în Egipt. Rămâne de văzut când și cum.
Cum mă uitam eu la multitudinea de pești și viermi acvatici din Marea Roșie , și înotam printre murene și șerpi de mare cu un curaj de aproape mă pișam în costumul de scafandru , văd instructorul că se duce după o stâncă, mângâie o coadă de pește mare și mă cheamă și pe mine, îndemnându-mă să o mângâi.
Bă, ajuns lângă coada de 1-2 metri , pestele avea vreo 3-4 ? am avut un pic de sfială din aia de “io mă duc să mă piș pe mine, mă scuzați” , mai ales că peștele era tot o murenă colosala. Dar zic, pula mea, la distanța asta sunt ca și mort, de ce să nu îi bag și un deget in cur, la o adică, hai să o și mângâi.
Mă așteptam să mă simt important că am mângâiat ditai matahala, dar de fapt , m-am simțit mic, foarte mic.
Ăsta e peștele, l-a fotografiat instructorul pentru cineva din alt grup cu care ne-am scufundat, iar nenea din poza avea vreo 1.85m așa.
Cam asta e . Mai aveam filme cu spectacole penibile și alte nimicuri de zis, dar nu-i nimic altceva important pentru care să merite să mergi in Egipt la mare, serios. Dacă nu ai treabă cu scuba, snorkeling, sau plimbări pe mare , nope. N-ai de ce. Grecia, Bulgaria și Turcia sunt foarte bune.
Al doilea lucru e că partea dificila din cursul de scafandru se desfășoară în piscină , unde exersezi ce trebuie să faci când nu merge totul cum trebuie și trebuie să supraviețuiești.
Gen să îți dai jos și să iei înapoi pe tine echipamentul sub apă, sau la suprafața apei, inclusiv centura de greutăți – niste plumbi de vreo 10-12 kile în cazul meu, să poți să îți dai jos și să îți pui înapoi masca, aparatul de respirat și tot ce mai e. Asta e ceea ce ar trebui să știi când o arzi pe fundul bălții.
