Educația sexuală continuă să vă fută grija

În școli. N-a trecut bine un an de la episodul trecut și iar e tămbălău social pe temă.

Agumentele care sunt cel mai des prezentate ca motive pentru educație sexuală în școli, ci nu educație sanitară sunt:

1. Cel mai mare număr de mame minore din Europa

2. Cel mai mare număr de tineri infectati cu HIV din Europa ( e si o componenta istorica la observatia asta)

3.Cea mai tanara bunica din lume (23 de ani, asta suna a motiv de lauda, cartea recordurilor)

4.O incidenta mare a cazurilor de cancer de col uterin.

5.Riscul de viol.

Scurt și pe rând:

1. Dacă te uiți atent observi că numărul mame de mame minore, deși altfel ar putea fi sănătos legat de media de vârsta la naștere și întinerirea populației, este din păcate legat de absența mamelor ăstora din sistemul de educație. Nu-i o problemă așa mare lipsa lor de educație sexuală, ci de educație. Introducerea unei materii la o școală la carenu-s prezente nu rezolvă nimic pentru ele. incluziunea în sistemul de educație are șanse mai mari să rezolve unele aspecte.
2. Eu nu am făcut ore de educație sexuală la școală și totuși eram destul de la curent cu chestiunile de bază așa cum erau prezentate atunci – bolnavii de HIV erau ciumați, daca te fuți (100% dacă te fuți în cur), bagi droguri în venă, ai să te îmbolnăvești de HIV. Pentru futut era musai prezervativul, pentru droguri în venă nu prea conta. Problema e un pic legată de educația sanitară din școală, așa cum bine a intuit parlamentul și de diminuarea conștientizării pericolului SIDA și BTS-urilor la nivel de populație.
3. Nu-i nimic de spus cu privire la educație sexuală, citiți articolul ăsta sumar. E o chestiune de protecție socială și de educație și-atât.
4. Cancerul de col uterin e o problema în România și lipsa depistării lui pleacă de la lipsa profundă a culturii de prevenție și testare. Factorii de risc sunt, altfel destul de diversi, o parte se leagă de începerea vieții sexuale la o vârsta timpurie, un număr mare de parteneri sexuali, nașteri multiple, eventual la vârstă mică, etc. Niciunul nu e determinant. Determinantă e infecția cu HPV care rămâne nedepistată multă vreme.
5. Violul e complex. Cei mai mulți susținători ai educației sexuale în școli spun că poartă de fapt grija colectivului în care activează copiii lor, că vezi doamne ăia trebuie educați cu privire la viol. Violatorul de carieră nu e ajutat de orele de educație sexuală. Din păcate. Posibil ca nici cel de ocazie. Ce s-a observat însă e că aceste cursuri, în principiu educarea unei strategii de refuz și delimitare pentru cazurile când actul sexual e nedorit ( atenție că educația axată pe abstinență nu a funcționat) au ajutat posibilele victime – de obicei femei.

Treaba e simplă. În România, la școală e nevoie de educație, sexuală sau nu. În principal asta e problema. Dacă statul introduce educație sanitară, în loc de educație sexuală e că a identificat două seturi de probleme.

Unul e legat de punctele de mai sus, al doilea e legat de atitudinea refractară a populației vis a vis de sex, care vor încă să păstreze activitatea asta ca un tabu, explicând situația cu neînțelegerea copiilor. Din păcate, de la o vârstă încolo tabu-urile trebuies explorate – e mintea omului. Cu cât mai puține informații ai despre asta, cu atât deciziile sunt mai neinformate.