Am citit proiectul de ordonanță și e cât de civilizat se poate.
Scopul proiectului este unul destul de clar:
Art. 1 – (1) Prezenta Ordonanță de urgență reglementează modul de intervenție imediată pentru prevenirea
și combaterea atacurilor exemplarelor de urs brun (Ursus arctos) asupra cetățenilor și bunurilor acestora în
intravilanul localităților prin capturare/relocare sau extragerea prin impuscare sau eutanasiere.
(2) Scopul principal al prezentei Ordonanțe de urgență este ocrotirea unor valori esențiale: viața și
integritatea corporală a persoanei, sănătatea și securitatea publică, bunurile de orice fel aflate în proprietatea
publică și privată a persoanelor juridice și fizice.
Am ingroșat partea interesantă – ”intravilanul localităților”. De-aici încolo nu mai e nimic de comentat. Dacă ursul intră pe teritoriul localității trebuie îndepărtat punct.
Procedura propusă prevede mai întâi indepărtarea în viață dacă este posibilă, dacă nu, bau! Așa cum e și corect. Omul e specia dominantă, iar intravilanul este teritoriul omului. Punct.
Cunosc retorica cum că omul s-a extins pe teritoriul urșilor și că săracii nu mai au unde locui. Omul se extinde unde vrea pula lui, dacă primește aprobare de la ceilalți oameni însărcinați cu autoritatea asta, iar mai departe animalele periculoase trebuie să se adapteze, supună sau să fie înlăturate. Mutate sau ucise, scurt. E ca și când am avea câini vagabonzi periculoși pe stradă. Dar vai, ursul e protejat. Să fie. În pădure, eventual protejat de garduri pe care nu le poate trece.
Sunt destui urși în România ( 4000-6000 ). Sa mai tina si alte tari.
Care vrea urși mai mulți să se asocieze în ONG-uri să dea bani să finanțeze înființarea de rezervații naturale și întreținerea de urși, de ce nu. Preferabil nu pe banii statului mei.
Nu mă deranjează cu nimic urșii, principial vorbind, chiar îmi plac, n-am nicio problemă ca ei să existe în sălbăticie, cât și cum se poate, dar unde interacționează cu omului, trebuie să învețe să respecte care e specia dominantă într-un fel sau altul. Fie prin autoeducația comportamentului, fie prin selecție.
Mi se pare aiurea că oamenii găsesc acceptabil, dacă le intră un om în curte să aibă dreptul să-și apere proprietatea și să-l dea afară, iar dacă le amenințe viața să se apere, eventual să-l ucidă pe agresor, dar dacă e urs, nu. Că ursul e rege.
Da’ o muie nu vrea el?
Găsesc inacceptabil ca un copil să fie agresat de un adult și ar vrea pedepse care mai de care mai cu moartea schingiuirea sau descoirea, dar dacă e urs, nu dom’ne, cum să-l împuști.
Apoi avem așa.
Art. 6 – (1) Tranchilizarea și eutanasierea vor fi efectuate de medicul veterinar împuternicit, cu ajutorul
echipei de intervenție. Arma de vânătoare poate fi folosită exclusiv de personalul tehnic de specialitate
angajat al Gestionarului sau de către personalul Gărzii forestiere.
Ceea ce înseamnă că nu e liber la împușcat urși, posibilitatea abuzurilor și a braconajului rămâne doar în sfera autorităților, nu se pot emite autorizații de vânătoare particularilor. Iar trofeul rămâne în patrimoniul statului, deci stați fără grijă, nu vine prințul de luxemburg cu ambulanța neagră să vă fure urșii de prin sate.
Bă, ce-aș mânca o ceafă de urs la Jariștea.
