Celor care își cumpără case în UK, dar nu numai

De mai multe ori citesc astfel de cazuri.

Pe scurt, vrei să îți cumperi casă și locuiești în chirie, sau în casa ta și stabilești să te muți după ce cumperi normal.

E de înțeles de ce vrei asta, pentru că chiria și rata la noua casă, costă, nu-s gratis, și nu ai vrea să le suprapui prea mult, că nu plouă cu bani la tine în cont.

Din experiența mea atât din România, cât și din UK , am ajuns la concluzia că dacă nu cumperi cu banul jos, pe sistemul uite banii, ți-am luat casa, marș afară – dacă cumperi așa, nu mai ai dileme din astea de oameni nevoiași – trebuie să-ți lași măcar 2 luni de buffer din momentul semnării. Se poate și cu o lună, orice e mai bun decât nimic. Ideea ar fi să mai ai o lună din momentul în care îți zice ăla că se mută afară ( contează în România) și oricum, niciodată să nu dai preavizul de unde trebuie tu să pleci înainte să semnezi contractul și vânzarea să fie efectivă. Adică înainte să fii proprietar.

În UK nu dai preavizul până la exchange of contracts. Nu contează ce te mint agentul, solicitorii, vânzătorul – NU DAI PREAVIZUL până nu s-a făcut exchange of contracts. Poți să pui, dacă vrei completion date – data la care iei cheile mai târziu, dar nu exchange of contracts, câtă vreme nu ai o obligație agreată de vânzător ( din aia ”legaly binding” adică cu penalizări) că își respectă vanzarea și datele – dar și obligația aia e cu dus și întors, cam ca precontractul ( promisiunea de cumpărare, în România). Deci nu.

Dacă trebuie să dai preaviz cu două luni înainte, cam așa e în UK pe la chirii, după perioada fixă contractuală, și cam așa era și în România, aia e, pui bani de-o parte de două luni buffer și AȘA faci.

Nu te apuci tu să pariezi pe ce e în mintea vânzătorului și că hai că or fi oameni ca lumea, că pot interveni TOT FELUL de întârzieri. În toate procesele de vânzare-cumpărare din UK și România, au intervenit ceva întârzieri.

În UK în particular mai multe, inclusiv vânzători care au decis că ei mai așteaptă că unde înainte nu era lanț acuma e. Înclusiv cumpărători care au făcut ofertă și pe urmă s-au retras, că au primit acceptul la o ofertă mai bună (ăsta mi-s eu).

Se procedeaza în felul următor. Vezi case, faci oferte, normal!

Ți se acceptă o ofertă, începi procesul de cumpărare, dar nu te oprești din văzut case și făcut oferte.

Știu că pare contraintuitiv, știu că agentul zice dom’ne, o vrei sigur, etc – da, sigur-sigur ( nu mai vizionezi cu agenția aia, normal ). Treaba e că nu ai nicio obligație legală s-o cumperi până la semnătură ( exchange of contracts) și nici vânzătorul nu are obligația legală s-o vândă.

De asta e bine să vezi în continuare case și, dacă merită ( gen dacă-s mai bune ca aia de vrei s-o iei, să faci oferte). E un pic obositor și unii oameni se ghidează după principiul ”dacă m-am hotârât la asta nu mă mai uit la altele acuma, că nu vreau să mă mai sucesc.”. Care este greșit.

Dacă merită să te sucești, te sucești. Punct. Că nu te-a cumpărat nimeni la belciuge, e un proces de negociere. Ba, poți să îi spui vânzătorului, tătică, am o ofertă mai bună, mai lași ceva?

Eu însă vreau să pregătesc o altă situație, anume aia în care vânzătorul, când să stabiliți data de ”exchange of contracts” ( semnare a contractului de vânzare), te anunță că stai, că de fapt nu pot sp vând chiar acum-acum , că n-am unde să mă mut, pentru că motive. Se întâmplă mai rar în România, acolo se practica altfel – îți vând acum, dar mă mut într-o lună, pare mai cinstit, dar pot apărea complicații mai mari.
Ăia de la care am cumpărat eu casa în 2012 au zis că mai au nevoie de 2 săptămâni să se mute, după ce le-au intrat banii în cont. A durat o lună. Pula mea, romulani. Când am vândut eu, le-am spus alora că pot avea cheile în ziua în care intra banii în contul meu. Nu imediat la semnare, că nu fac din ăstea. Cu grefă de ipotecă în favoarea mea, cu tot ce trebuie. In seara asta a verificat soția banii în cont ( la cam o săptămână după semnătură), a doua zi frate-meu îi aștepta cu cheile în mână în apartament.


În UK în general data de completion ( predare) se seteaza la scurt timp după data de exchange ( semnătură), tot așa, după ce intră banii.

Atâta că nu există cutuma precontractului, deși din ce am citit se poate și în UK, și fiecare se poate retrage când vrea pula lui, fără consecințe imputabile, până la exchange.

Prin urmare, dacă atunci când trebuie să stabiliți data semnării vânzătorul se trage pe cur că nu știu ce, trebuie să ai opțiuni.

  1. De aia zic că nu dai preavizul să te muți de unde stai înainte de exchange, că nu vrei să iei decizii stând în ploaie, că în UK o sa plouă când trebuie să eliberezi casa, dacă nu ai unde să te muți, cu siguranță.
  2. E bine să ai case văzute , sau ”pe țeavă” din două motive:
    1. ca să poți să evaluezi mai obiectiv dacă și ce concesii merită să faci pentru a avea casa mai repede, sau a aștepta. Poate e o super-ofertă de preț și vânzătorul pune botul să se mute el în chirie dacă îi plătești o lună, două de chirie. Luasem în calcul să fac asta la casa de la care s-a retras ( a amânat indefinit semnătura – ”până își găsește el”) vânzătorul, era oferta cam bună, dar m-am gândit că mai bine să nu îl am pe conștiință. E posibil să fi greșit, n-o să aflu niciodată. Sau poate ai ceva contraofertă care merită pentru tine și îi poți forța mâna.
    2. Ca să poți să schimbi rapid mersul lucrurilor. Dacă aștepți după minciunile vânzătorului vei fi mereu în același punct. În ziua când a zis omul meu că e un pic problemă , că unde voia să cumpere el casă s-a anulat că nu mai vând ăia și că să-l aștept puțin că el are vizionări am zis OK, am făcut un calcul de două secunde și i-am spus soției că trebuie să-ncepem să vedem din nou case ( ne opriserăm, ca leneșii). Cea mai bună decizie ( în condițiile ălea), pentru că în două săptămâni ăla nu avea încă o casă unde să se mute și îmi dădeam seama și de ce, că nu erau oferte semnificativ mai bune decât a lui decât la o diferență de preț exorbitantă. Noi atunci aveam deja altă ofertă acceptată și i-am spus simplu: bo$$, facem au ba? Că să vedem, că poate ne mutăm în chirie ( cu copiii în timpul lockdown-ului, sigur că da) – pe scurt, fura curent. I-am explicat politicos că nu caut să-l dau afară din casă și e mai bine să ne vedem fiecare de drum, vinde el când e pregătit cui s-o nimeri atunci și ne-am înțeles fără vreo supărare. Că foarte mulți oameni cred că e cu supărare dacă faci din astea și dacă le-ai spune în față s-ar supăra, normal.

Dar ție nu trebuie să îți pese de foarte mulți oameni. Doar de tine și să ai curul acoperit.

Am un fost coleg care avea o casa ( cu credit – platea rate). A mai cumpărat una și mai scumpă, voia să se mute în ea după un strop de renovare. A zis că nu mai stă el de semnătură, că își caută el chiriași că o repară pe aia nou cumpărată în două săptămâni de la completion – totul o să meargă strună.

Când a venit termenul să se mute nici nu semnase contractul la casa nouă. Da, a plecat din casa lui în chirie, că vorbise cu unii să se mute în chirie pe AirBNB și nu te joci la astea, în UK. A stat 3 saptămâni pe AirBNB, pe urmă s-a stricat baia acolo și l-au dat ăia afară să repare și a stat în casa lui aia nouă prin praf și bocănituri vreo încă 2 luni. A fost destul de deprimat în perioada aia. Soția lui a pierdut sarcina. Așa că plm, zic că ar putea fi important de știut.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.