I-am luat și pe ăștia la rând, că zboară din Heathrow , spre deosebire de Wizz, cu care am o dispută și încerc să îi scot din opțiuni. Si-asa se scot singuri, unde aveau vreo 6-7 curse pe zi către București de pe lângă Londra ( 3 aeroporturi ) , mai au două.
Am găsit un bilet dus cu 57 de lire , cu vreo 4 zile înainte . Evident , sâmbăta intr-o perioadă când românii nu prea călătoresc în România din UK.
Primul lucru. Am zburat cu Boeing 737-8 Bmaxul ăla care cade) , avion din ăla mare, și nou, curat, tapițat ok, cu priza de laptop și USB pentru telefon. Wizz NU are din astea.
Cel mai important lucru: Se reclină scaunele și poți, in pula mea, să mergi comod. Și pentru acest motiv, ai loc ca lumea la picioare.
Mi-am luat bilet la întoarcere cu Wizz pentru că sunt zgârcit ( și idiot) și costa 27 de lire , dar nu mai fac asta. Oricum, soția se uită că atunci când vine tura ei să meargă acasă la relaxare ea merge #doarcubritish ( e boieroaica ) . Realitatea e că sunt relativ ieftine zborurile cu British când nu sunt vacanțe și sărbători , dacă le iei cu ceva avans. Și probabil ar trebui sa luăm în calcul să mergem cu familia in vacanță în România cu ei, chiar dacă costă mai mult. Pe principiul că ar trebui să plătesc serviciile pe care le prefer.
Fauna. E mixtă ca la Teleenciclopedia, dar totuși e mai OK decât lumea bună care zboară de pe Luton . Pentru că am zis #zgarcă , nu am platit bani pe loc, mi-au dat direct in mijloc , spate.
In dreapta mea un domn care vorbea la telefon cu familia lui pe video ( pe rând) de am putut afla foarte clar unde merge , că negocia o șpagă pentru popă ca să amâne înmormântarea până ajungea el și am văzut cum arata și soția dumnealui, care îi tot sugera să închidă video, că o vede tot avionul.
Altfel, cuminte omu’. Până se îmbătă pulă.
Mă întreabă cât e ceasul in România, mă întorc să răspund și zice că parcă sunt Harry Potter. N-am găsit șapca de dimineață. Mă bufnește râsul, după care îmi aduc aminte aceeași replică de la un englez, într-o vară când eram cu Manowar la o terasă prin Londra și mă gândesc “Bă, ce pula mea?!”.
In fine. După 1 sticluță de vin ( din aia de 185ml )și 3 pahare de whisky cu cola ( musai ), whisky-ul din ăla de duty free, ținut dosit la pungă, s-a făcut căcat. Nu își mai controla membrele, și-a pierdut telefonul, nu mai putea vorbi și avea poftă de scandal (și cu) cu englezii de lângă. Ca mai orice român ( mai ales de etnie ), bea prost și nu ține la băutură.
Trebuia să îl las in pace sau să îl instig, dar mă gândesc că așa-i omul la supărare și i-am dat un hint să îi lase pe ăia că nu mai ajunge la event. A înțeles.
Din spate am auzit colecția nouă de manele pe speaker până a decolat avionul după care lumea și-a văzut de băut, in general in liniște.
Călătoreau alaturi un grup de tineri englezi după accent și fizionomie, care au descoperit berea românească Ursus. Și durerea de cap de după. Un fel de “Welcome to Romania”, sau bei acum și mori la anu’.
